Biblia trebuie citită personal şi în comuniune cu Biserica pentru a nu cădea în individualism: Benedict al XVI-lea la audienţa generală de miercuri în Piaţa San Pietru, propunând o cateheza despre Sfântul Ieronim

(RV - 7 noiembrie 2007) Biblia are cuvinte care trec dincolo de timp: se adresează inimii fiecărei persoane dar în acelaşi timp face să ia naştere comunitatea creştină, Biserica, în interiorul căreia cuvintele sacre pot fi înţelese în adevărul lor cel mai profund. Este învăţătura centrală a catehezei lui Benedict al XVI-lea la audienţa generală de miercuri dimineaţă în Piaţa Sfântul Petru. În prezenţa a circa 40 de mii de credincioşi, Papa a prezentat figura unui renumit biblist din secolul al V-lea, Sfântul Ieronim, autorul ediţiei „Vulgata”, traducerea oficială a Vechiului Testament şi revizuirea Noului, adoptată de Biserica de rit latin.

Sfântul Ieronim este în raport cu Biblia ca un celebru concertist în faţa partiturii muzicale a unui compozitor clasic. Studiu aprofundat, pregătire, sensibilitate şi dăruire pentru textele sacre l-au făcut să fie unul dintre cei mai mari exegeţi şi scriitori ai antichităţii creştine.

Benedict al XVI-lea l-a prezentat la începutul catehezei ca un „Părinte al Bisericii care a pus în centrul vieţii sale Biblia: a tradus-o, a comentat-o în operele sale, şi mai ales - a subliniat Papa - s-a străduit să o trăiască în mod concret în lunga sa existenţă pământească”, permiţând, între altele, producţiei, de acum vaste, de scrieri ale Bisericii să fie înţelese în importanţa lor atât spirituală cât şi culturală:
Ins - „Ieronim a combătut energic şi cu vivacitate ereticii care contestau tradiţia şi credinţă Bisericii, devenită o adevărată cultură demnă, de acum, să fie pusă în comparaţie cu cea clasică”.

Papa a parcurs fazele principale ale vieţii Sfântului Ieronim. Om cu un caracter aprins, „focos”, a fost eremit şi secretar al unui Papă, Damasus, poliglot şi unul care se ocupa de capodoperele gândirii clasice, monah în suflet şi apărător al credinţei împotriva ereticilor. Dar, cărţile Vechiului şi Noului Testament au fost obiectul central al pasiunii, al credinţei şi muncii unui om căruia i-a fost dat de Domnul să-şi termine zilele alături de locul unde creştinismul a început, Betleem.

Dacă traducerea latină a textelor biblice - mai cunoscută cu numele „Vulgata” - este moştenirea sa inestimabilă lăsată Bisericii din orice timp, faptul de a se lăsa interpelat în profunzime de Biblie - cum a făcut Sfântul Ieronim în primii săi ani în singurătatea căutată a pustiului - rămâne, a afirmat Benedict al XVI-lea, un exemplu străvechi al unei atitudini mereu actuale pentru fiecare creştin:
Ins - „’A nu cunoaşte (ignora) Scripturile înseamnă a nu-l cunoaşte pe Cristos’. De aceea este important ca fiecare creştin să trăiască în contact şi în dialog personal cu Cuvântul lui Dumnezeu, dat nouă în Sfânta Scriptură. Acest dialog al nostru cu el trebuie să aibă întotdeauna două dimensiuni: pe de o parte, trebuie să fie un dialog realmente personal, pentru că Dumnezeu vorbeşte cu fiecare dintre noi prin Sfânta Scriptură şi are un mesaj pentru fiecare. Trebuie să citim Sfânta Scriptură nu ca fiind cuvânt din trecut, dar ca şi Cuvântul lui Dumnezeu care se adresează şi nouă şi să căutăm să înţelegem ceea ce Domnul vrea să ne spună”.

Dar „pentru a nu cădea în individualism”, adică într-o înţelegere personalistă a Bibliei, trebuie întotdeauna să ţinem cont - a spus Papa - şi de cealaltă trăsătură a Sfintei Scripturi, aceea de „dar” dat de Dumnezeu „pentru a construi comunitatea Bisericii”:
Ins - „Trebuie să o citim în comuniune cu Biserica vie. Locul privilegiat al lecturii şi ascultării Cuvântului lui Dumnezeu este liturgia, în care, celebrând Cuvântul şi făcându-l prezent în Sacramentul Trupului lui Cristos, actualizăm Cuvântul în viaţa noastră şi îl facem prezent între noi. Nu trebuie să uităm niciodată că Cuvântul lui Dumnezeu transcende timpurile. Opiniile umane vin şi dispar. Tot ceea ce astăzi este foarte modern, mâine va fi foarte vechi. În schimb, Cuvântul lui Dumnezeu este Cuvântul vieţii veşnice, poartă în sine eternitatea, ceea ce valorează pentru totdeauna. Purtând în noi Cuvântul lui Dumnezeu, purtăm deci în noi eternul, viaţa veşnică”.

Semnificativ, momentul ecumenic, la terminarea audienţei generale, când Benedict al XVI-lea a salutat arhiepiscopul Inochentie al Patriarhatului ortodox de Moscova. După strângerea de mână şi câteva clipe de conversaţie, arhiepiscopul rus şi-a luat rămas bun de la Papa dăruindu-i o carte de mici dimensiuni pe coperta căreia era figura patriarhului ortodox de Moscova, Alexei al II-lea.

Mai înainte, în momentul saluturilor publice particulare, Benedict al XVI-lea îndemnase, între alţii, pelerinii din dieceza de Terni-Narni-Amelia, conduşi de episcopul Vincenzo Paglia, să privească cu intensitate la Euharistie pentru ca ea - a spus - „să vă introducă la o reînnoită ascultare a Cuvântului lui Dumnezeu şi să vă orienteze să întreprindeţi cu mai mare îndrăzneală calea carităţii trăite”. Şi gândul Pontifului s-a îndreptat spre participanţii la Cursul de formare permanentă pentru misionari promovat de Universitatea Pontificală Salesiană şi către seminariştii din dieceza lombardă de Lodi, Italia.

Ascultaţi şi binecuvântarea apostolică invocată de papa Benedict al XVI-lea la terminarea audienţei generale de miercuri în Piaţa San Pietro, imediat după recitarea în cor a rugăciunii Tatăl nostru în limba latină şi înainte de primnirea în audienţă privată în Vatican a primului ministru român Călin Popescu Tăriceanu:
Ins - Binecuvântarea apostolică.
 
Aici serviciul audio: