Prieteni ai lui Isus pe pământ, împărtăşesc cu Dumnezeu în cer o moştenire nepieritoare: Benedict al XVI-lea, luni, la Liturghia de pomenire a cardinalilor şi episcopilor decedaţi în cursul anului

(RV - 5 noiembrie 2007) Au fost prieteni ai lui Isus în viaţa pământească, acum sunt scufundaţi în iubirea veşnică a lui Dumnezeu în cer. A spus Benedict al XVI-lea în timpul Sfintei Liturghii prezidate luni dimineaţă la altarul catedrei din bazilica vaticană pentru pomenirea cardinalului şi episcopilor care au murit în cursul acestui an.
Ins - secvenţe muzicale din melodia gregoriană "Requiem".
Ins - Papa: „Cu afecţiune fraternă amintim numele regretaţilor cardinali: Salvatore, Pappalardo, Frédéric Etsou-Nzabi Bamungwabi, Antonio Marìa Javierre, Angelo Felici, Jean-Marie Lustiger, Edouard Gagnon, Adam Kozłowiecki şi Rosalio José Castillo Lara”.

Papa a subliniat că rugăciunea “se sprijină” pe rugăciunea lui Isus care spune: “Tată, vreau ca şi cei pe care mi i-ai dat, să fie cu mine unde sunt eu”(In 17,24). “Acei pe care mi i-a dat”: este o frumoasă definiţie a creştinului, a observat Papa:
Ins - “Sunt oameni pe care Tatăl ‘i-a dat’ lui Cristos. I-a luat din lumea, acea ‘lume’ care ‘nu L-a cunoscut’ (In 17,25), şi i-a chemat să devină prieteni ai lui Isus. Acesta a fost harul cel mai preţios din toată viaţa lor. Au fost desigur oameni cu caracteristici diferite, atât în privinţa istoriilor personale cât şi a slujirii exercitate; toţi însă au avut în comun lucrul cel mai mare: prietenia cu Domnul Isus. L-au primit ca parte de moştenire pe pământ, ca preoţi, iar acum, dincolo de moarte, împărtăşesc în ceruri această‚ moştenire nepieritoare, neîntinată, neofilită’” (1Pt 1,4).

„Este mângâietor şi mântuitor” - a continuat Papa - a medita, în rugăciune pentru cei răposaţi, ‚ „asupra încrederii lui Isus faţă de Tatăl” şi „a se lăsa astfel învăluiţi de lumina senină a acestei abandonări absolute a Fiului la voinţa lui ’Abba’, Tatăl său”. „O speranţă ce nu dezamăgeşte”, chiar atunci când se străbate noaptea cea mai întunecată, chiar în încercările - a spus Pontiful - trăite de cardinalii şi episcopii răposaţi, care de atâtea ori au recitat Psalmul 42: „Pentru ce eşti trist, suflete al meu, şi te tulburi în mine? Nădăjduieşte în Domnul, căci din nou îl voi lăuda pe El, mântuirea feţei mele şi Dumnezeul meu”.
Ins - „Ca preoţi i-au experimentat toată rezonanţa existenţială, luând chiar asupra lor acuzaţiile şi derâderile din partea acelora care spun celor care cred: ‚Unde este Dumnezeul tău?’. Acum, la capătul exilului lor pământesc, au ajuns în patrie. Urmând calea deschisă de Domnul lor Înviat, nu au intrat într-un templu făcut de mâini de om, dar chiar în cer (cfr Ev 9,24). Acolo, împreună cu Fericita Fecioara Maria şi cu toţi Sfinţii, pot să contemple, în sfârşit, - este rugăciunea noastră - faţa lui Dumnezeu şi să cânte în veci măririle sale. Amin!”
Ins - secvenţe muzicale din timpul Liturghiei, la aducerea darurilor sau ofertoriu.
 
Aici serviciul audio: