În ziua Pomenirii tuturor credincioşilor răposaţi, Benedict al XVI-lea s-a recules în rugăciune la mormintele Papilor din Grotele Vaticane

(RV - 2 noiembrie 2007) În ziua în care Biserica pomeneşte credincioşii răposaţi, vineri, la ora 18.30 Benedict al XVI-lea s-a dus în Grotele Vaticane pentru un moment de rugăciune în formă privată pentru odihna sufletelor Pontifilor ale căror morminte se află în criptele bazilicii precum şi pentru toţi credincioşii răposaţi. Joi, la întâlnirea cu pelerinii pentru rugăciunea Îngerul Domnului în Piaţa Sfântul Petru, Papa a invitat credincioşii să se roage pentru toţi răposaţii „oferind pentru ei suferinţele şi ostenelile zilnice pentru ca purificaţi pe deplin, să fie admişi să se bucure pentru totdeauna de lumina şi pacea Domnului”.

Papa Benedict, de mai multe ori în aceşti doi ani şi jumătate de Pontificat a îndemnat credincioşii la a privi „la enigma morţii cu seninătate şi speranţă”, lăsându-se luminaţi de credinţa în înviere.
Ins - „De moartea trupului nu trebuie să se aibă frică, ne aminteşte credinţa: fie că trăim, fie că murim, suntem ai Domnului”. Afirma Papa la rugăciunea Îngerul domnului la 5 noiembrie anul trecut.

Dar Benedict al XVI-lea subliniază şi uitările ciudate caracteristice omului modern care adesea trăieşte ca şi cum Dumnezeu nu ar exista:
Ins - „Omul modern mai aşteaptă el această viaţă veşnică, sau consideră că ea aparţine unei mitologii, de acum depăşită? În acest timp al nostru, mai mult decât în trecut, oamenii sunt atât de absorbiţi de lucrurile pământeşti, încât uneori cu greu reuşesc să se gândească la Dumnezeu ca protagonist al istoriei şi al înseşi vieţii noastre. Existenţa umană însă, din firea ei, este orientată spre ceva mai mare ce o depăşeşte; este imposibil de suprimat în fiinţa umană năzuinţa spre dreptate, adevăr, spre fericirea deplină” (Audineţa generală din 2 noimebire 2005).

„Enigma morţii” - explică Papa - se împleteşte deci cu „chestiunea privind modul de a trăi bine, de a găsi fericirea” şi în acelaşi timp cu aşteptarea „unei judecăţi finale care să restabilească dreptatea” care are ca unitate de măsură iubirea lui Cristos:
Ins - „Fericit omul care dăruieşte; fericit omul care nu foloseşte viaţa pentru sine, dar o dăruieşte; fericit omul care este îndurător, bun şi drept; fericit omul care trăieşte în iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele. Astfel trăim bine şi astfel nu trebuie să ne fie frică de moarte, deoarece suntem în ferirea care vine de la Dumnezeu şi care durează mereu”, afirma Benedict al XVI-lea la audienţa generală din 2 noiembrie 2005.
 
Aici serviciul audio: