La 1 noiembrie, solemnitatea Tuturor Sfinţilor: reflecţia cardinalului nigerian Francis Arinze

(RV - 31 octombrie 2007) Joi, 1 noiembrie, Biserica catolică de rit latin sărbătoreşte solemnitatea Tuturor Sfinţilor: la ora 12 Papa va recita de la fereastra biroului său antifonul Îngerul Domnului împreună cu pelerini reuniţi în Piaţa Sfântul Petru. Despre sensul acestei sărbători şi semnificaţia Împărtăşirii Sfinţilor să ascultăm reflecţia cardinalului Francis Arinze, prefectul Congregaţiei pentru Cultul divin şi Disciplina sacramentelor:
Ins - „Împărătşirea Sfinţilor este unitatea tuturor celor care cred în Cristos: cei care au ajuns deja în casa Cerului; cei c are sunt în Purgator; cei care sunt încă pe pământ. Este Biserica văzută în cele trei anotimpuri: noi, peregrinând pe pământ; cei car au ajuns în Purgator şi care chiar dacă pentru moment încă au de suferit, sunt siguri că vor merge în Cer; şi cei care au ajuns deja în Casa Tatălui. Celebrarea de la 1 noiembrie pune accentul pe acei fraţi şi surori care au ajuns deja în Cer, şi îl văd pentru totdeauna pe Dumnezeu aşa cum este”.
 
Ce trebuie să înţelegem prin mijlocirea Sfinţilor?
Ins - „Sfinţii în Cer pot să se roage pentru noi. Dacă, de exemplu, când Sfântul Pius de la Pietrelcina, cunoscutul Padre Pio putea să se roage pentru noi când era pe pământ, cu atât mai mult o face acum când este în Cer, începând de la Preasfânta Fecioara Maria, îngerii şi sfinţii. Ei, deci, se roagă pentru noi, mijlocesc pentru noi ca oameni care cred, ca parohii, ca dieceze, pentru întreaga B iserică. În acest sens spunem că Sfinţii se roagă pentru noi şi fiecare dintre noi are sfântul său patron şi în general este bine să luăm numele unuia care este în C er, ca sfânt protector”.

Toţi sunt chemaţi să devină sfinţi, dar ce se înţelege prin această chemare universală la sfinţenie?
Ins - "Sfinţenia este plinătatea careităţii, a iubirii. Cine are mai multă iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele, este sfânt. Astfel a fost definit de Conciliul Vatican II. Chemarea la sfinţenie nu este ceva rezervat doar unora, ci este adresată tuturor. Biserica propune admiraţiei şi imitaţiei sfinţi care au trăit în diferite situaţii şi vocaţii cât erau pe pământ. Sunt clerici şi cunoaştem mulţi dintre ei, Sfântul Toma de Aquino, Ioan Bosco, Ioan Maria Vianney; călugăîri ca Sfântul Benedict, Sfântul Bernard, cele trei Sfinte Tereza- de Avila, de Lisieux, Benedicta a Crucii, Fericita Tereza de Calcutta - Maica Tereza. Dar sunt şi laici: Tomas Morus, Carol Lwanga, Maria Goretti - martiră la doar 11 ani -, Luigi şi Maria Beltrami Quattrocchi - soţ şi soţie, fericiţi, Beretta Molla şi mulţi alţii. Apocalipsul vorbeşte despre 144 de mii: adică un număr ce nu se mai poate număra, dacă putem spune astfel, din toate popoarele, culturile, naţiunile care cântă cântecul nou al mielului, al lui Dumnezeu, al lui Cristos Răscumpărător. Este chemarea pentru toţi”.
 
Aveţi, vreun sfânt pe care îl invocaţi mai des?
Ins - „Fără îndoială. Patronii mei foarte dragi sunt Sfântul Francisc de Assisi şi Sfântul Francisc Xaveriu, deoarece am luat acelaşi nume la Botez şi la Mir. Desigur toţi sfinţii sunt mari, dar aceşti doi îmi sunt, sigur, cei mai dragi, deoarece eu port numele lor şi ei îmi dau exemplu cum să merg înainte. Dar sunt foarte legat şi de Fericitul Ciprian Michael Tanzi, acel preot nigerian care m-a botezat, care m-a spovedit prima dată şi mi-a dat prima Sfântă Împărtăşanie: eu eram ministrantul său în 1945 iar Ioan Paul al II-lea l-a proclamat Fericit chiar în dieceza sa în 1998. Nu puteam, desigur, să fiu indiferent”.