Carlo Acutis: „Euharistia este autostrada mea către Cer”

(RV – 25 octombrie 2007) În librăriile italiene, biografia lui Carlo Acutis, un băiat milanez mort la doar 15 ani, din cauza unei leucemii galopante. Carlo a plecat la casa Tatălui anul trecut, pe 12 octombrie şi, cu doar câteva zile înainte de moarte, şi-a oferit viaţa pentru Papa şi Biserică. Autorul biografiei este Nicola Gori, redactor la cotidianul Sfântului Scaun, „L'Osservatore Romano”. Antonia Acutis, mama lui Carlo, ne încredinţează un portret spiritual al fiului, a cărui cauză de beatificare a fost introdusă la nivel diecezan, la Milano:
INS – „Portretul lui Carol ar putea fi rezumat în această frază: „Euharistia este autostrada mea către Cer”. Băiatul meu, încă de mic, dar mai ales după Prima Sfântă Împărtăşanie, nu a lipsit de la întâlnirea zilnică cu Sfânta Liturghie, cu Rozariul şi cu momentele de adoraţie euharistică. Chiar dacă avea această intensă viaţă spirituală, Carlo a trăit din plin şi cu intensă bucurie cei 15 ani ai săi, lăsând în cei care l-au cunoscut o amintire vie. Era un adolescent într-atât de expert în computere încât era capabil să citească texte de inginerie informatică, uimindu-i pe toţi, şi îşi punea această capacitate în slujba voluntariatului şi a prietenilor pe care-i ajuta. Marea sa generozitate îl făcea să se intereseze de toţi, de imigranţi, de persoane cu dizabilităţi, de copii aflaţi în dificultate, de cerşetori. A sta în preajma lui Carlo era ca şi cum ai fi fost lângă o fântână cu apă rece. Cu puţin timp înainte de moarte, Carlo a oferit suferinţele sale pentru Papa şi pentru Biserică. Sigur, eroismul cu care a înfruntat boala şi moartea i-a convins pe mulţi asupra faptului că era o persoană cu totul specială. Când doctorul care se ocupa de el l-a întrebat despre suferinţa lui, Carlo i-a răspuns: „Sunt persoane care suferă mult mai mult decât mine”.

Să o ascultăm acum pe Francesca Consolini, postulatoare pentru Cauza Sfinţilor, care ne va explica pe ce elemente se bazează introducerea cauzei de beatificare a adolescentului Carlo Acutis:
INS – „Figura acestui tânăr este interesantă pentru multe aspecte ale sale. Optimismul şi seninătatea sa, faptul că – în ciuda suferinţei profunde – a ştiut să-şi trăiască vârsta pe care o avea fără drame, tensiuni şi frică; era fericit pentru tinereţea sa şi şi-o trăia zi de zi, ştiind să aprecieze şi să se bucure din plin de frumuseţea anilor adolescenţei. Apoi, credinţa sa, atât de clară, de sigură şi de aceea specială pentru un tânăr de vârsta lui, o credinţă care-l făcea să fie mereu sincer cu el însuşi şi cu ceilalţi. Un alt aspect este atenţia sa extraordinară faţă de aproapele: era sensibil faţă de problemele prietenilor, dar şi faţă de situaţiile trăite de persoanele pe care le avea în preajmă şi faţă de dificultăţile persoanelor pe care le întâlnea întâmplător, zi de zi. Carlo a înţeles adevărata valoare a vieţii; a înţeles viaţa ca dar al lui Dumnezeu. Vreau să subliniez faptul că era un băiat normal, vesel, senin, sincer, plin de iniţiative, căruia îi plăcea compania prietenilor şi care a înţeles valoarea întâlnirii zilnice cu Isus în Sfânta Euharistie, fără a avea însă un comportament „bigot” sau convenţional”.

Aici serviciul audio: