Comnetariu pe marginea vizitei pastorale a lui Benedict al XVI-lea făcută duminică
în oraşul Napoli: părerea unui paroh dintr-o zonă dificilă a oraşului
(RV - 22 octombrie 2007) Un sărut al Papei întipărit
cu evlavie pe acel mic vas de sticlă care pentru oraşul Napoli reprezintă semnul unei
predilecţii divine. Este sărutarea ampulei care păstrează
sângele Sfântului Ianuariu, patronul ceresc al oraşului reşedinţă a regiunii Campania.
Acest gest împreună cu minutele de reculegere în absolută tăcere a Papei în capela
dedicată Sfântului, au fost momentele cele mai semnificative de duminică după amiază,
înainte ca Pontiful să-şi ia rămas bun de la oraşul Napoli, unde în cursul dimineţii
prezidase Sfânta Liturghie în centrala Piaţă a Plebiscitului.
Pentru un comentariu
privind această vizită pastorală a lui Benedict al XVI-lea, şi în special cu referire
cuvintele sale prin care a îndemnat la a învinge prin angajarea politică şi morală
derivele impuse de crima organizată şi atitudini necivilizate, să ascultăm părerea
părintelui Francesco Minervino, parohul bisericii „Preasfinta Fecioară
Maria înălţată la cer”, situată la Miano-Scampia, una din zonele cele
mai dificile ale oraşului: Ins - „Predica Papei a fost ceva care a marcat
cu siguranţă această întâlnire. A fost o omilie foarte frumoasă atât în ceea ce priveşte
referinţa explicită la păstorii Bisericii, şi deci la realitatea Bisericii de a fi
mereu gata să intervină în momentele potrivite dar şi în momentele nepotrivite, cât
şi prin acea claritate de gândire şi expunere bine cunoscută. Camorra la Napoli este
înainte de toate o structură organizată care de acum nu mai este invizibilă, ci din
contra foarte ramificată în teritoriu şi în realitatea oraşului. Dar este vorba mai
ales de o mentalitate difuză care, din păcate, găseşte tocmai în tineri adevăraţii
protagonişti. Este apoi acel pasaj al predicii care evidenţiază faptul că şcoala şi
munca pot salva tinerii de crima organizată în forma locală numită „camorra”. Aceste
pasaje au mers direct la inimă, deoarece actualizarea Cuvântului lui Dumnezeu pe care
papa Benedict a ştiut să o împărtăşească cu noi, ne-a impresionat profund. Consider
că acest aspect, noi, Biserica locală împreună cu toate celelalte realităţi bisericeşti
din Napoli, preoţi şi laici, va trebui să-l recuperăm şi în raporturile succesive
cu instituţiile”.
Revenim la Evanghelia duminicii trecute, pe care Papa a comentat-o
pe larg. Benedict al XVI-lea a invitat la întărirea speranţei care se întemeiază pe
credinţă şi care se exprimă într-o rugăciune neobosită şi fără descurajare. Cât
este de important a crede în rugăciune, sunt sigur, ca paroh, o
spuneţi deseori şi credincioşilor comunităţii? Ins
- „Da, şi deoarece credinţa creştină, mai ales în aceste teritorii ale noastre,
se poate transforma într-o formă de devoţiune ce îndepărtează credincioşii de angajarea
în viaţa socială şi în viaţa politică. Credinţa înseamnă a trăi prezentul iar rugăciunea
este respiraţia sufletului, cum ne învaţă maeştrii spirituali, este forţa noastră.
Dacă un popor ajunge la disperare şi pesimism, aceasta este pentru că - întrucât credincioşi
- ştim că a scăzut înainte de toate rugăciunea şi prin aceasta faptul de a se încrede
în Dumnezeu”. Aici serviciul audio: