Păcatul desfigurează omenirea asemenea leprei. Duminică la întâlnirea pentru rugăciunea
Îngerul Dumnului Benedict al XVI-lea a vorbit despre evanghelia vindecării celor zece
bolnavi de lepră; a binecuvântat pelerinii de la Fatima în Portugalia şi a cerut eliberarea
a doi preoţi catolici răpiţi în Irak (textul alocuţiunii)
(RV - 14 octombrie 2007) Mântuirea sufletului este mai importantă
decât vindecarea trupului:a sublinia Benedict al XVI-lea
la rugăciunea Îngerul Domnului recitată cu mii de pelerini reuniţi duminică la amiază
în Piaţa Sfântul Petru. În scurta sa alocuţiune papa Benedict
a comentat mai întâi episodul vindecării de către Isus a zece leproşi, propus la Evanghelia
duminicii. Orgoliul şi egoismul sunt păcate moderne ce desfigurează omul şi societatea
la fel ca lepra. Stabilită legătura prin radio şi televiziune cu sanctuarul Sfintei
Fecioare Maria de la Fatima la împlinirea a 90 de ani de la apariţiile Maicii Domnului,
Pontiful a salutat în mod special Legatul papal, cardinalul Bertone, episcopul locului,
ceilalţi episcopi, preoţii şi toţi pelerini prezenţi. După recitarea antifonului Angelus,
Papa a lansat un presant apel pentru eliberarea a doi preoţi catolici răpiţi în Irak
şi a îndemnat la rugăciune pentru pacea în această ţară şi în regiune.
Iată
alocuţiunea Papei în traducerea noastră de lucru:
Dragi fraţi şi surori,
Evanghelia acestei duminici îl prezintă pe Isus care vindecă zece leproşi, dintre
care doar unul, samaritean şi deci străin, se întoarce spre a-i mulţumi (cfr Lc
17,11-19). Lui Domnul îi zice: ’Ridică-te şi mergi. Credinţa ta te-a mântuit!’ (Lc
17,19). Această pagină evanghelică ne invită la o dublă reflecţie. Înainte de toate
face să ne gândim la două grade de vindecare: unul, mai superficial, priveşte trupul;
altul, mai profund, atinge intimitatea persoanei, aceea pe care Biblia o numeşte ’inimă’,
şi de acolo se iradiază la toată existenţa. Vindecarea completă şi radicală este „mântuirea”.
Acelaşi limbaj comun, făcând distincţie între ’sănătate’ şi ’mântuire’ ne ajută să
înţelegem că mântuirea este mult mai mult decât sănătatea: este de fapt o viaţă nouă,
deplină, definitivă. În afară de aceasta, aici Isus, ca şi în alte împrejurări, pronunţă
expresia:’Credinţa ta te-a mântuit’. Credinţa salvează omul restabilindu-l
în relaţia sa profundă cu Dumnezeu, cu sine însuşi şi cu alţii: iar credinţa se exprimă
în recunoştinţă. Cine, precum samariteanul vindecat, ştie să mulţumească,. dovedeşte
că nu consideră totul ca datorat, da ca un dar care, chiar atunci când vine prin oameni
sau natură, provine la urma urmelor de la Dumnezeu. Credinţa comportă deci deschiderea
omului spre harul Domnului: a recunoaşte că totul este dar, totul este har. Această
comoară este ascunsă într-un mic cuvânt: ’mulţumesc’!
Isus vindecă zece bolnavi
de lepră, infirmitatea considerată atunci o ’impuritate contagioasă’ care cerea o
purificare rituală (cfr Lev 14,1-37). Într-adevăr, lepra care realmente desfigurează
omul şi societatea este păcatul; orgoliul şi egoismul care generează în sufletul uman
indiferenţă, ură şi violenţă. Această lepră a spiritului, care desfigurează chipul
umanităţii, nimeni nu o poate vindeca decât numai Dumnezeu care este Iubire. Deschizând
inima lui Dumnezeu, persoana care se converteşte este însănătoşită lăuntric de rău.
„Convertiţi-vă
şi credeţi în Evanghelie” (cfr Mc 1,15). Isus a început viaţa sa publică prin
această invitaţie care continuă să răsune în Biserică, astfel încât şi Fecioarea Preasfântă
în apariţiile sale mai ales din ultimele timpuri, a reînnoit mereu acest apel. Astăzi,
ne gândim în special la Fatima unde, chiar acum 90 de ani, de la 13 mai la 13 octombrie
1917, Fecioara a apărut la trei mici păstori: Lucia, Iacinta şi Francisc. Graţie legăturilor
prin radio şi televiziune, aş vrea să mă fac prezent în mod spiritual în acel Sanctuar
marian, unde cardinalul Tarcisio Bertone, secretarul de Stat, a prezidat în numele
meu celebrările conclusive ale unei atât de semnificative aniversări. Salut cordial
pe el, pe ceilalţi cardinali şi episcopi prezenţi, preoţii care lucrează în Sanctuar
şi pelerinii sosiţi din orice parte a lumii pentru această ocazie. Sfintei Fecioare
îi cerem pentru toţi creştinii darul unei adevărate convertiri, pentru ca să fie vestit
şi mărturisit cu fidelitate şi coerenţă mesajul peren evanghelic care indică omenirii
calea păcii autentice. După recitarea antifonului marian Îngerul
Domnului, stabilită legătura prin radio şi televiziune cu sanctuarul marian de la
Fatima, Benedict al XVI a adresat un salut în limba portugheză spunând: „Această
Binecuvântare a mea pentru toţi cei care au recitat cu mine rugăciunea Angelus prezenţi
în mod fizic sau uniţi prin mijloacele de comunicaţie socială - o extind bucuros la
pelerinii reuniţi la Sanctuarul de la Fatima în Portugalia. Acolo de nouăzeci de ani,
continuă să răsune apelurile din partea Fecioarei Mame care cheamă fiii săi să trăiască
propria consacrare de la botez în toate momentele existenţei. Totul devine posibil
şi mai uşor, trăind acea încredinţare către Maria făcută tocmai de Isus pe cruce,
când a zis: ’Femeie, iată fiul tău!’. Ea este refugiul şi calea care conduc la Dumnezeu.
Semn palpabil al acestei încredinţări este recitarea zilnică a rozariului. În timp
ce salut Domnul cardinal Legat Tarcisio Bertone, domnul episcop de Leiria-Fatima
şi tot episcopatul portughez, precum şi ceilalţi episcopi prezenţi şi pe fiecare dintre
pelerinii de la Fatima, îndemn pe toţi să reînnoim personal propria consacrare Inimii
Neprihănite a Mariei şi să trăim acest act de cult printr-o viaţă din ce în ce mai
conformă cu voinţa divină şi în spirit de slujire filială şi devotă imitare a Reginei
sale cereşti. Niciodată nu-l uitaţi pe Papa!”
Au urmat saluturi particulare
în limbile franceză, engleză, germană, spaniolă, slovacă, polonă şi italiană.
În
polonă a amintit că duminică se celebra în Polonia „Ziua Papei”, moment deosebit de
rugăciune pentru beatificarea slujitorului lui Dumnezeu Ioan Paul al II-lea, de reflecţie
asupra învăţămintelor sale şi de acţiune caritativă conform solicitudinii lui. Papa
a spus că se asociază acestei iniţiative şi binecuvântează din inimă pe toţi. În
Italiană a salutat numerosul grup venit din localitatea Desio cu ocazia celor 150
de ani de la naşterea papei Pius al XI-lea.
În fine, un presant apel pentru
Irak:
„Continuă să sosească zilnic din Irak ştiri grave despre atentate
şi violenţe care zguduie conştiinţa tuturor celor care au la inimă binele acelei ţări
şi pacea în regiunea. Între acestea, aflând astăzi ştirea răpirii a doi buni preoţi
ai arhidiecezei siro-catolice de Mossul, ameninţaţi cu moartea. Fac apel răpitorilor
pentru ca să pună în libertate imediat cei doi călugări şi, amintind încă o dată că
violenţa nu rezolvă tensiunile, înalţ la Domnul o rugăciunea stăruitoare pentru eliberarea
lor , pentru toţi care suferă violenţă şi pentru pace”.