O asistentă a Serviciului Iezuit pentru Refugiaţi din Malta, deţinătoarea Premiului Nansen din 2007

(RV – 4 octombrie 2007) A fost conferit, de curând, la Geneva (în Elveţia), Premiul Nansen. Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi a acordat prestigioasa distincţie doamnei Katrine Camilleri, avocat şi asistent al Serviciului Iezuit pentru Refugiaţi din Malta. Vă reamintim că Serviciul Iezuit pentru Refugiaţi este o agenţie internaţională a Societăţii lui Isus, ce se ocupă de refugiaţi.
Să o ascultăm acum pe Katrine Camilleri, care a obţinut în acest an Premiul Nansen pentru deosebita activitate desfăşurată în favoarea refugiaţilor, într-un interviu realizat de redacţia noastră centrală:
Cum vor fi utilizate fondurile obţinute graţie acestui premiu?
INS – „Banii obţinuţi vor fi folosiţi în continuare pentru dezvoltarea serviciilor deja existente, aşa încât să poată fi ajutate cât mai multe persoane, mai ales cele mai vulnerabile, cele care au mai mare nevoie. Oficiul nostru lucrează deja cu structurile pentru refugiaţi şi deţinuţi, oferindu-le asistenţă legală şi locuri de muncă în cadrul serviciilor sociale. Le oferim, de asemenea, informaţii privitoare la drepturile pe care le au, la posibilitatea de a obţine statutul de refugiat şi deci azil politic. Intenţionăm să punem la dispoziţia acestor persoane cât mai mult material informativ, care să fie accesibil: mă refer la broşuri şi pliante uşor de citit. Dorim ca toţi refugiaţii să poată primi informaţii clare şi precise, necesare pentru a putea lua decizii corecte pentru viaţa şi viitorul lor”.

V-aţi confruntat cu situaţii periculoase şi ostile în munca dumneavoastră, ajutându-i pe imigranţi, pe refugiaţi şi deţinuţi. Ştiu că locuinţa şi maşina dumneavoastră au devenit ţinte ale celor care nu vedeau cu ochi buni activitatea în favoarea acestor persoane. V-a fost frică? Sau v-aţi gândit că nu veţi reuşi să continuaţi munca pe care aţi început-o?
INS – „A fost un moment foarte greu, o experienţă foarte dificilă. Dar nu m-am gândit niciodată să renunţ la munca mea, pentru că ceea ce fac vine dintr-o convingere fermă şi este mult mai mult decât o simplă activitate. A fost, repet, un moment foarte dificil. Însă multe persoane ne-au fost aproape, ne-au încurajat şi au fost solidare cu noi. Acea experienţă a făcut ca empatia mea să se dezvolte şi astfel am înţeles, pentru prima dată în viaţa mea, ce înseamnă cu adevărat să-ţi fie frică, să trăieşti cu spaimă. Astfel, într-un anumit fel, ceea ce-am trăit m-a făcut şi mai sensibilă faţă de situaţia acestor persoane, faţă de nevoile lor. Nu m-a descurajat ci, din contra, mi-a întărit voinţa de a continua această muncă”.

Aici serviciul audio: