Episcopii sunt chemaţi să apere patrimoniul credinţei şi al tradiţiei de interpretări greşite, după modelul Sf. Ciril din Alexandria: cateheza audienţei generale a Papei Benedict, care miercuri a revenit în Cetatea Vaticanului

RV 03 oct 2007. Depozitul credinţei se păstrează intact graţie fidelităţii faţă de tradiţie: episcopii sunt chemaţi să apere patrimoniul credinţei de interpretările greşite, după cum a făcut Sfântul Ciril din Alexandria. Benedict al XVI-lea, care miercuri, 3 octombrie a revenit în Cetatea Vaticanului, a dedicat Sfântului Ciril din Alexandria, anii 375 – 444, cateheza de la tradiţionala întâlnire cu credincioşii în cadrul audienţei generale.
Un garant al continuităţii apostolice şi doctrinare, pe care papa Leon al XIII-lea l-a numit învăţător al Bisericii în 1882 pentru că a fost unul din marii apărători ai credinţei. În măsură să unească luciditatea gândirii, coerenţa tradiţiei şi vigoarea polemică împotriva adversarilor, fostul patriah al Alexandriei a combătut în primele secole ale creştinismului erorile care au fost semănate în rândul credincioşilor de către grave interpretări derutante. Măreţia episcopului Ciril din Alexandria poate fi cuprinsă în aceste calităţi pe care papa Benedict le-a evidenţiat pe larg miilor de persoane care l-au primit în Piaţa Sfântul Petru. În razele soarelui unei dimineţi luminoase, prea puţin autumnală în aspectul climatic, Pontiful a amintit imediat dovezile antice de stimă care celebrau măreţia lui Ciril din Alexandria în sânul Bisericii:

Ins – "În Orientul grec, Ciril a fost numit mai târziu 'custodele preciziei' – de înţeles drept custode al adevăratei credinţe – şi chiar 'sigiliul Sfinţilor Părinţi'. Aceste expresii străvechi manifestă bine un fapt care este caracteristic pentru Ciril şi anume, referinţa constantă a episcopului din Alexandria la autorii ecleziastici precedenţi – şi între aceştia, mai ales la Atanasiu – cu scopul de a dovedi continuitatea propriei teologii cu tradiţia".

Episcopul alexandrin a rămas în istorie datorită confruntării aprinse cu un alt episcop, Nestoriu, patriah de Constantinopol, care începuse celebrarea umanităţii lui Cristos negând de fapt divinitatea sa, şi prin aceasta, negând şi Fecioarei Maria titlul – deja răspândit pe atunci – de Maică a lui Dumnezeu. Sfântul Ciril, a explicat Episcopul Romei, a reacţionat imediat la această situaţie, prin trimiterea câtorva scrisori. A doua dintre ele, este amintită pentru mai multe motive. Mai întâi, pentru strălucita definiţie teologică prin care combate poziţia lui Nestoriu cu privire la dezbinarea celor două naturi ale lui Cristos. Definiţia sa a fost apoi făcută proprie de către Conciliul din Calcedon, din 451, citată de Sfântul Părinte la audienţa generală:

Ins – "Afirmăm astfel că sunt diverse naturile care s-au unit în adevărata unitate, dar din amândouă a venit un singur Cristos şi Fiu, nu pentru că din cauza unităţii a fost eliminată diferenţa celor două naturi, dar mai degrabă pentru că dumnezeierea şi umanitatea, reunite într-o uniune inefabilă şi indescriptibilă au produs pentru noi un singur Domn şi Cristos şi Fiu".

Tot în a doua scrisoare către Nestoriu, Sfântul Ciril trasează, aproape, responsabilitatea care revine unui episcop în apărarea, transmiterea şi interpretarea învăţăturii de credinţă:

Ins – "În a doua scrisoare, pe care Ciril i-o trimite în februarie 430, citim o clară afirmare a îndatoririi Păstorilor de a păstra credinţa Poporului lui Dumnezeu. Acesta era criteriul său, valabil, de altfel, şi astăzi: credinţa Poporului lui Dumnezeu este expresia tradiţiei, este garanţia învăţăturii sănătoase".

Din profunzimea şi prospeţimea vieţii creştine, mărturisite în viaţă de Sfântul Ciril din Alexandria, Papa a evidenţiat, în fine, aceste observaţii:

Ins – "Credinţa creştină este mai întâi de toate o întâlnire cu Cristos, o Persoană care dă vieţii un nou orizont. Despre Isus Cristos, Cuvântul lui Dumnezeu care s-a făcut trup, Sfântul Ciril din Alexandria a fost un neobosit şi ferm mărturisitor, subliniind mai presus de toate unitatea sa... Această afirmaţie, dincolo de semnificaţia ei doctrinară, arată că credinţa în Isus Logosul născut din Tatăl este şi bine înrădăcinată în istorie, pentru că – după cum susţine Sfântul Ciril – acelaşi Isus a venit în timp prin naşterea din Fecioara Maria, Theotokos, şi după cum a făgăduit, va fi întotdeauna cu noi".

Benedict al XVI-lea a prezentat apoi în nouă limbi sinteza catehezei, salutând şi câteva grupuri prezente. Printre acestea, erau surorile capitulare ale Sfintei Ecaterina, fecioară şi martiră, şi seminariştii Colegiului pontifical roman "Mater Ecclesiae". Papa a încheiat saluturile cu un gând despre Sfântul Francisc din Assisi, exprimat în limba polonă, care – sunt cuvintele sale – ne-a învăţat să fim simpli, smeriţi şi curaţi, pentru ca lăsând această lume să primim răsplata din iubire. Să învăţăm de la Sfântul Francisc comportamentul radicalităţii evanghelice".
Primiţi acum şi Binecuvântarea Apostolică, invocată de Benedict al XVI-lea la încheierea audienţei generale, miercuri, în Piaţa Sfântul Petru, de unde ajune pe calea undelor, la toţi ascultătorii noştri care o primesc în spirit de credinţă.

Aici, serviciul audio cu Binecuvântarea Apostolică: