"A fi misionar înseamnă a răspândi în jurul tău iubire şi bucurie": sr. Tereza, din
Comunitatea carmelitelor Sfintei Tereza din Roma, despre "calea cea mică"
RV 01 oct 2007. "În inima Bisericii, mama mea, eu voi fi iubirea şi
în felul acesta voi fi totul şi dorinţa mea va deveni realitate". Au trecut 110 ani
de la moartea Sfintei Tereza a Pruncului Isus, căreia îi aparţin aceste cuvinte. Avea
numai 24 de ani, dar într-o viaţă atât de scurtă i-a fost dat să cunoască, împreună
cu încercările vieţii, şi bucuria unor momente de mare intensitate spirituală. A rămas
în istoria Bisericii moderne ca un model eminent de femeie, creştin şi apostol, iar
scrierile ei, de mare simplitate şi bogăţie interioară, i-au meritat titlul de 'învăţător
al Bisericii'.
În ce constă, însă, "calea cea mică"
aleasă şi trăită de călugăriţa franceză? Ne răspunde călugăriţa
Tereza, din comunitatea Surorilor Carmelite din Roma, contactată de redacţia
centrală: Ins – "Vocaţia Terezei era aceea de a fi mireasa lui Isus, şi ea
a fost mireasa lui Isus în orice domeniu şi tot timpul. Fiind mireasa lui Isus, ea
voia să devină mamă a sufletelor şi spunea, de fapt: "Aş vrea să am vocaţia de învăţător,
de profet, vocaţia de apostol..." În acelaşi timp, simte toată micimea ei, înţelege
că nu va reuşi să atingă aceste mari idealuri. Atunci, particularitatea constă în
ceea ce ea numea "ascensor": se încredinţează în braţele lui Isus şi astfel – cum
spune papa Benedict al XVI-lea în 'Deus caritas est' – descoperă că iubirea cuprinde
toate vocaţiile şi că acestea se exprimă în inima Bisericii. "Eu voi fi iubirea şi
astfel voi fi totul: voi fi învăţător, apostol, martir..." În acest fel, Tereza a
trăit, practic, toate vocaţiile".
În ce fel mărturisiţi astăzi ardoarea
vieţii Sfintei Tereza de Lisieux? Ins – "Carisma noastră de surori carmelite
ale Sfintei Tereza este aceea de a duce şi altora ceea ce am gustat din uniunea cu
Dumnezeu, cu alte cuvinte, viaţa noastră de rugăciune, absorbind iubirea lui Dumnezeu;
concret, 'molipsind' pe aproapele, stând între tineri, în sectorul educaţiei şi în
acompanierea celor în vârstă. A fi misionar, pentru mine înseamnă a comunica iubire
şi bucurie fiecărui frate de care mă apropii deschizând uşa casei sau mergând cu metroul
ori în autobuz, în orice domeniu, în orice ambient. Prin intermediul rugăciunii, când
suntem plini de iubirea lui, mapamondul este în mâinile noastre şi noi putem face
ca mesajul nostru să meargă mai departe chiar dacă noi rămânem aici".
Aşadar,
s-ar putea spune că la fel era şi pentru Sfânta Tereza de Lisieux, care nu a ieşit
niciodată din carmel (mănăstire)? Ins – "Într-adevăr, fără să mergem în afara
mănăstirii. Sunt multe locuri unde este nevoie de misiune, sunt unii care trebuie
să lupte în prima linie... După Tereza a Pruncului Isus, însă, rugăciunea te face
părtaş la atotputernicia lui Dumnezeu: cu rugăciunea, poţi merge de la nord la sud
şi de la est la vestul planetei, să atingi focare de război, să păşeşti în injustiţii
sociale... Rugăciunea este arma puternică ce nu cunoaşte condiţionările timpului şi
ale distanţelor. Iată ce era Sfânta Tereza a Pruncului Isus: o călugăriţă principal
misionară şi apostolic angajată".