2007-10-01 18:27:20

"A fi misionar înseamnă a răspândi în jurul tău iubire şi bucurie": sr. Tereza, din Comunitatea carmelitelor Sfintei Tereza din Roma, despre "calea cea mică"


RV 01 oct 2007. "În inima Bisericii, mama mea, eu voi fi iubirea şi în felul acesta voi fi totul şi dorinţa mea va deveni realitate". Au trecut 110 ani de la moartea Sfintei Tereza a Pruncului Isus, căreia îi aparţin aceste cuvinte. Avea numai 24 de ani, dar într-o viaţă atât de scurtă i-a fost dat să cunoască, împreună cu încercările vieţii, şi bucuria unor momente de mare intensitate spirituală. A rămas în istoria Bisericii moderne ca un model eminent de femeie, creştin şi apostol, iar scrierile ei, de mare simplitate şi bogăţie interioară, i-au meritat titlul de 'învăţător al Bisericii'.

În ce constă, însă, "calea cea mică" aleasă şi trăită de călugăriţa franceză? Ne răspunde călugăriţa Tereza, din comunitatea Surorilor Carmelite din Roma, contactată de redacţia centrală:
Ins – "Vocaţia Terezei era aceea de a fi mireasa lui Isus, şi ea a fost mireasa lui Isus în orice domeniu şi tot timpul. Fiind mireasa lui Isus, ea voia să devină mamă a sufletelor şi spunea, de fapt: "Aş vrea să am vocaţia de învăţător, de profet, vocaţia de apostol..." În acelaşi timp, simte toată micimea ei, înţelege că nu va reuşi să atingă aceste mari idealuri. Atunci, particularitatea constă în ceea ce ea numea "ascensor": se încredinţează în braţele lui Isus şi astfel – cum spune papa Benedict al XVI-lea în 'Deus caritas est' – descoperă că iubirea cuprinde toate vocaţiile şi că acestea se exprimă în inima Bisericii. "Eu voi fi iubirea şi astfel voi fi totul: voi fi învăţător, apostol, martir..." În acest fel, Tereza a trăit, practic, toate vocaţiile".

În ce fel mărturisiţi astăzi ardoarea vieţii Sfintei Tereza de Lisieux?
Ins – "Carisma noastră de surori carmelite ale Sfintei Tereza este aceea de a duce şi altora ceea ce am gustat din uniunea cu Dumnezeu, cu alte cuvinte, viaţa noastră de rugăciune, absorbind iubirea lui Dumnezeu; concret, 'molipsind' pe aproapele, stând între tineri, în sectorul educaţiei şi în acompanierea celor în vârstă. A fi misionar, pentru mine înseamnă a comunica iubire şi bucurie fiecărui frate de care mă apropii deschizând uşa casei sau mergând cu metroul ori în autobuz, în orice domeniu, în orice ambient. Prin intermediul rugăciunii, când suntem plini de iubirea lui, mapamondul este în mâinile noastre şi noi putem face ca mesajul nostru să meargă mai departe chiar dacă noi rămânem aici".

Aşadar, s-ar putea spune că la fel era şi pentru Sfânta Tereza de Lisieux, care nu a ieşit niciodată din carmel (mănăstire)?
Ins – "Într-adevăr, fără să mergem în afara mănăstirii. Sunt multe locuri unde este nevoie de misiune, sunt unii care trebuie să lupte în prima linie... După Tereza a Pruncului Isus, însă, rugăciunea te face părtaş la atotputernicia lui Dumnezeu: cu rugăciunea, poţi merge de la nord la sud şi de la est la vestul planetei, să atingi focare de război, să păşeşti în injustiţii sociale... Rugăciunea este arma puternică ce nu cunoaşte condiţionările timpului şi ale distanţelor. Iată ce era Sfânta Tereza a Pruncului Isus: o călugăriţă principal misionară şi apostolic angajată".

Aici, serviciul audio: RealAudioMP3







All the contents on this site are copyrighted ©.