Nu există timp de pierdut, trebuie creată o lume în care săracul să poată sta la aceeaşi masă cu bogatul: Benedict al XVI-lea la rugăciunea „Angelus” la Castel Gandolfo. Apel la rugăciune pentru Myanmar şi Peninsula coreeană.

(RV - 30 septembrie 2007) "Un cordial la revedere adresez comunităţii din Castel Gandolfo: zilele următoare, de fapt, mă voi reîntoarce în Vatican. Rămânem aproape în rugăciune! Duminică plăcută tuturor!" Ultima întâlnire a Papei cu credincioşii locali şi pelerini pentru rugăciunea Îngerul Domnului la Castel Gandolfo în această perioadă a sejurului estiv. Miercuri, 3 octombrie, Benedict al XVI-lea revine pentru audienţa generală în Piaţa Sfântul Petru şi rămâne în palatul apostolic din Vatican.

Iată alocuţiunea Pontifului în traducerea noastră de lucru:

Dragi fraţi şi surori, astăzi Evanghelia lui Luca prezintă parabola omului bogat şi a lui Lazăr cel sărac (Lc 116,19-31). Bogatul întruchipează folosirea neechitabilă a bogăţiilor din partea celui care le întrebuinţează pentru un lux fără frâu şi egoist, gândindu-se numai să se satisfacă pe sine, fără să se îngrijească deloc de cerşetorul care stă la uşa sa. Săracul, din contra, reprezintă persoana celui de care doar Dumnezeu se îngrijeşte.: spre deosebire de bogat, el are un nume, Lazăr, prescurtare a lui Eleazar, care înseamnă tocmai „Dumnezeu îl ajută”. Cine este uitat de toţi, Dumnezeu nu-l uită; cine nu valorează nimic în ochii oamenilor, este de preţ în cei ai Domnului. Povestirea arată că nedreptatea pământească este răsturnată de dreptatea divină: după moarte, Lazăr este primit „în sânul lui Abraham”, adică în fericirea veşnică; în timp ce bogatul sfârşeşte „în iad între chinuri”. Este vorba de o nouă stare de lucruri inapelabilă şi definitivă, pentru care e necesar a se corecta în timpul vieţii, a o face după aceea nu serveşte la nimic.

Această parabolă se pretează şi unei lecturi în sens social. Rămâne memorbailă cea oferită tocmai cu patruzeci de ani în urmă de Papa Paul al VI-lea în Enciclica Populorum progressio Vorbind despre lupta împotriva foametei, el a scris: „Este vorba de a construi o lume în care fiecare om…să poată trăi o viaţă pe deplin umană… în care săracul Lazăr să poată a se aşeza la aceeaşi masă a bogatului”(n.47). Ceea ce provoacă numeroasele situaţii de mizerie sunt - aminteşte Enciclica - pe de o parte „servituţile care vin de la oameni” iar pe de alta „o natură nestăpânită îndeajuns”(ibid). Din păcate anumite populaţii suferă de amândoi aceşti factori laolaltă. Cum să nu ne gândim în acest moment, în special la ţările Africii sub-sahariene lovite în aceste zile de grave inundaţii? Dar nu putem uita atâtea alte situaţii de urgenţă umanitară în diferite regiuni ale planetei, în care conflictele pentru puterea politică şi economică înrăutăţesc realităţi de criză ambientală deja grave. Apelul căruia i-a dat glas atunci Paul al VI-lea: „Popoarele foametei interpelează în mod dramatic popoarele opulenţei” (Populorum progressio, 3), îşi păstrează astăzi toată urgenţa. Nu putem spune că nu cunoaştem calea de parcurs: avem Legea şi Profeţii, nu spune Isus în Evanghelie. Cine nu vrea să-i asculte, nu s-ar schimba nici chiar dacă cineva dintre cei morţi s-ar întoarce pentru a-l avertiza.

Fecioara Maria să ne ajute să profităm de timpul prezent pentru a asculta şi pune în practică acest cuvânt al lui Dumnezeu. Să ne obţină să devenim mai atenţi faţă de fraţii în nevoie, pentru a împarte cu ei multul sau puţinul pe care-l avem şi să contribuim, începând de la noi înşine, la a răspândi logica şi stilul solidarităţii autentice.

După recitarea antifonului marian Angelus Domini, Papa a adresat saluturi în limbile franceză, engleză, germană, spaniolă, slovacă, polonă şi italiană dar mai întâi, tot în italiană, a lansat un apel privind situaţia din Myanmar şi Peninsula coreeană.

„Urmăresc cu mare îngrijorare evenimentele foarte grave din aceste zile în Myanmar şi doresc să exprim apropierea mea spirituală acelei dragi populaţii în momentul dureroasei încercări prin care trece. În timp ce asigur rugăciunea mea solidară şi intensă şi invit Biserica întreagă la a face la fel, urez din inimă să fie găsită o situaţie paşnică pentru binele ţării”.

„Recomand rugăciunii voastre şi situaţia din Peninsula coreeană, unde câteva importante evoluţii în dialogul dintre cele două Corei fac să se spere ca eforturile de reconciliere în act să poată să se consolideze în favoarea poporului coreean şi în beneficiul stabilităţii şi al păcii întregii regiuni”.