Premiul Nobel pentru Pace acordat populaţiei ţigane? Este propunerea unui cotidian italian, concomitent cu prima întâlnire mondială a preoţilor şi persoanelor consacrate din rândul ţiganilor

RV 24 sep 2007. Un Premiu Nobel pentru pace acordat poporului rom, ca popor paşnic care nu a declanşat niciodată vreun război? La acest interogativ, lansat duminică de un cotidian italian, răspunde arhiepiscopul Agostino Marchetto, secretarul Consiliului Pontifical pentru Pastoraţia Migranţilor şi Itineranţilor: "tot ceea ce ajută la depăşirea stereotipurilor şi a prejudecăţilor şi la crearea unui sentiment divers faţă de această comunitate maltratată, trebuie acceptat".
A creat un ecou deloc indiferent, organizarea la Roma în aceste zile a primei întâlniri mondiale a preoţilor, diaconilor şi călugărilor ţigani, la care participă feţe bisericeşti şi laici din rândul populaţiilor rom, sinti, manuş, kalé, etc., convocaţi de Consiliul Pontifical amintit între 22-24 septembrie, pe tema "Cu Cristos, în slujirea poporului ţiganilor".
Primire, dar în legalitate: acestea sunt cuvintele de ordine din care trebuie să se inspire o pastoraţie "cu totul specială", cum este cea a ţiganilor, "un popor care trăind într-o condiţie de mobilitate, suscită o chestiune de credinţă diversă şi peculiară, la care ca Biserică vrem să dăm un răspuns prin instrumente specifice". Cu acest spirit, mons. Agostino Marchetto a trasat liniile unei noi activităţi pastorale a Bisericii Catolice faţă de populaţia ţiganilor. "Biserica – a afirmat prelatul vatican – îşi dă seama că în fiii ei este încă prea sufocată de stereotipuri şi prejudecăţi faţă de ţigani, dar este dornică de un dialog reînoit şi de o primire cordială". Preoţilor, diaconilor, călugărilor şi călugăriţelor din rândul ţiganilor – reuniţi pentru prima dată la Roma în aceste zile – le revine îndatorirea de a crea "comunităţi-punte", celule pastorale compuse din ţigani şi "gagii", două realităţi care în general nu stau împreună, pentru a realiza, în schimb, primul pas al unei noi evanghelizări care să fie totodată şi promovare umană.
"Voi sunteţi partea aleasă a poporului ţiganilor" – a spus arhiep. Marchetto adresându-se persoanelor consacrate ţigane – şi în voi se manifestă iubirea extraordinară a lui Dumnezeu faţă de poporul vostru: vocaţia vă face să fiţi, în general, semnul tangibil că 'implantatio Ecclesiae' (plantarea Bisericii – n.r.) se împlineşte, chiar dacă are loc în mijlocul a nu puţine dificultăţi". "Această întâlnire – a observat prelatul – afirmă cu tărie şi curaj voinţa voastră de a duce fraţilor voştri ţigani tezaurul pe care l-aţi descoperit, pe Cristos şi Evanghelia sa, şi să împărtăşiţi cu ei iubirea gratuită a Tatălui nostru care este în ceruri".
În oraşele şi localităţile noastre, a comentat mons. Marchetto, intoleranţa şi prejudecăţile faţă de ţigani sunt larg răspândite. Aceasta, pentru că "ţiganul, în aspectul său de itinerant, contestă societatea de astăzi şi ne aşează în faţa unui mod de gândire radical diferit care trezeşte teamă. Din teamă, se naşte xenofobia şi rasismul". "Ca şi creştini – explică prelatul – religia noastră ne împinge la un efort primire şi acceptare a celui divers, fără însă a face abstracţie de legalitate. Aceste două realităţi nu trebuie separate niciodată".
La deschiderea lucrărilor primei întâlniri mondiale a persoanelor consacrate din rândul ţiganilor, vorbitorii nu puteau să închidă ochii în faţa dificultăţilor. De aici, denunţul mons. Novatus Rugambwa, subsecretarul departamentului roman pentru pastoraţia itineranţilor: "este o ruşine pentru societate, a afirmat mons. Rugambwa, faptul că taberele de popas ale ţiganilor sunt prive de strictul necesar, precum locuinţe şi structuri de asistenţă medicală. Provoacă indignare indiferenţa faţă de şcolarizarea copiilor rom şi faptul că societatea acţionează în baza prejudecăţilor care îi marginalizează pe tineri şi adulţi care, deşi în multe cazuri au o formare profesională, nu găsesc un loc de muncă din cauza etniei lor". În fine, a continuat mons. Rugambwa, nu pot fi trecute sub tăcere actele de rasism în sensul adevărat al cuvântului, ale căror victime continuă să fie şi pe mai departe". "Nu uităm desigur obligaţiile şi răspunderea lor faţă de societatea înconjurătoare", a mai adăugat monseniorul Rugambwa. În acest sens, "reconcilierea, asemeni comuniunii, reclamă interacţiunea legitimă a culturilor iar în acest proces, iniţiativa trebuie să vină şi din partea populaţiei ţigane".
"La Roma – afirmă Voluntarii Operei Preotului Alois Orione – situaţia devine explozivă, mai ales în anumite cartiere unde există nu numai unul din cele mai mari campusuri-nomazi din întreaga Europă, dar apar tot mai mult şi mici tabere abuzive de nomazi şi de persoane fără acoperiş". În faţa acestor tabere, susţin voluntarii orionişti, păleşte chiar şi tristul renume de favellas braziliene, şi unde prosperă cu uşurinţă traficurile ilegale". "Pentru a învinge rasismul şi actele de violenţă împotriva romilor – încheie voluntarii amintiţi – este necesar să se urmărească o adevărată integrare în societatea noastră, care să nu neglijeze aspectul legalităţii şi siguranţa cetăţenilor rezidenţi".
Prima întâlnire mondială a preţilor şi persoanelor consacrate ţigane, încheiată luni la Roma, a celebrat şi a X-a aniversare de la beatificarea lui Ceferino Gimenez Malla, primul ţigan din istoria Bisericii ridicat la gloria altarelor. "Viaţa lui, a notat arhiep. Marchetto, dovedeşte că Isus Cristos este prezent în diversele popoare şi rase şi că toţi sunt chemaţi la sfinţenie".

Aici, serviciul audio: