Papa în visită pastorală duminică la Velletri: viaţa este o alegere între egoism şi altruism, între logica profitului şi logica solidarităţii. Bogăţia rodeşte numai dacă este împărţită cu cei săraci

(RV - 23 septembrie 2007) Logica profitului, dacă e predominantă, face să crească discrepanţa dintre săraci şi bogaţi, logica solidarităţii poartă în schimb la o dezvoltare echitabilă pentru binele comun al tuturor. Benedict al XVI-lea a subliniat aceasta duminică în predica rostită la Velletri, oraş din sudul Romei unde s-a aflat în vizită pastorală. Papa a oficiat în cursul dimineţii Sfânta Liturghie în piaţa din faţa catedralei; înainte de celebrare, a binecuvântat o statuie a lui Ioan Paul al II-lea iar diecezei de Velletri-Segni - căreia i-a fost cardinal episcop titular din 1993 până în 2002 - a dăruit coloana de bronz ce-i fusese donată de oraşele germane la Marktl am Inn, satul său natal, cu ocazia călătoriei apostolice de anul trecut în Bavaria.
Ins - secvenţe muzicale de la începutul Liturghiei.
Parabola administratorului necinstit despre care vorbeşte Evanghelia după Luca la Liturghia acestei duminici, pune omul în faţa alegerii „între a fi cinstit sau necinstit, între fidelitate şi infidelitate, între egoism şi altruism, între bine şi rău”; oferă „diferite puncte de reflecţie privind primejdiile unei ataşări excesive faţă de bani, de bunurile materiale şi de tot ceea ce împiedică de a trăi în plinătate chemarea noastră de a iubi pe Dumnezeu şi fraţii”. Aceasta, a subliniat papa Benedict al XVI-lea, semnificaţia cuvintelor lui Isus: „Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi Mamonei”, adică nu se poate face din bogăţie un idol căruia să i se sacrifice totul, pentru a ajunge la propriul succes economic, încât acest să devină un dumnezeu. Termenul „mamona” dde origine feniciană folosit de Isus, evocă tocmai „siguranţa economică şi succesul în afaceri”; deci, invitaţia lui Isus este „de a alege între logica profitului drept criteriu ultim în activitatea noastră şi logica împărţirii cu alţii şi solidarităţii”.
Consecinţele sunt foarte diferite, a spus Papa:
Ins - „Logica profitului, dacă e predominantă, face să crească disproproţia dintre săraci şi bogaţi, precum şi dezastruoasa exploatare a planetei. În schimb, când prevalează logica împărţirii şi solidarităţii, este posibil a corecta ruta şi a o orienta spre o dezvoltare echitabilă pentru binele comun al tuturor. În fond este vorba de decizia dintre egoism şi iubire, între dreptate şi necinste, în definitiv între Dumnezeu şi Satana”.

Benedict al XVI-lea a rechemat deci credincioşii să reflecteze asupra alegerii de a fi creştini: „dacă a iubi pe Cristos şi fraţii nu trebuie considerat ca ceva accesoriu şi superficial, dar mai degrabă scopul adevărat şi ultim al întregii noastre existenţe - a precizat - trebuie să ştii să faci alegeri de fond, să fii dispus la renunţări radicale, dacă e necesar până la martiriu”:
Ins - „Astăzi, ca şi ieri, viaţa creştinului cere curajul de a merge împotriva curentului, de a iubi ca Isus, care a ajuns până la jertfirea de sine pe cruce. Am putea atunci spune, parafrazând o consideraţie a Sfântului Augustin, că prin intermediul bogăţiilor pământeşti trebuie să ne procurăm pe cele adevărate şi veşnice: dacă, de fapt, se găsesc oameni gata la orice fel de necinste, numai să-şi asigure o bunăstare materială mereu aleatorie, cu cât mai mult noi creştinii ar trebui să ne preocupăm să ne îngrijim de fericirea noastră veşnică cu ajutorul bunurilor acestui pământ”.

Prin urmare, creştinul este chemat să facă să rodească propriile talente şi capacităţile personale, precum şi bogăţiile pe care le posedă, a le împărţi cu fraţii, dovedindu-se bun administrator a tot ceea ce Dumnezeu îi încredinţează. Astfel, trebuie respins acel stil de viaţă - amintit de profetul Amos - „tipic celui care se lasă absorbit de o căutare egoistă a profitului în toate modurile posibile şi care se transformă într-o sete de câştig, într-un dispreţ faţă de săraci şi într-o exploatare a situaţiei în propriul avantaj”. Din contra, creştinul trebuie să-şi deschidă inima „spre sentimente de autentică generozitate” , spre „o iubire sinceră faţă de toţi”, care „se manifestă în primul rând în rugăciune”:
Ins - „Mare gest de caritate este a se ruga pentru alţii…De aceea, să nu lipsească niciodată rugăciunea noastră, aport spiritual pentru edificarea unei Comunităţi bisericeşti credincioase lui Cristos şi construirii unei societăţi mai juste şi solidare”.

În afară de aceasta, Papa a îndemnat credincioşii să-şi concentreze atenţia asupra adevărului esenţial al iubirii lui Dumnezeu pe care a definit-o:
Ins - „Capabilă să imprime existenţei umane o orientare şi o valoare absolut noi. Iubirea este esenţa creştinismului, care face credinciosul şi comunitatea creştină ferment de speranţă şi de pace în orice ambient, atenţi mai ales la necesităţile celor săraci şi nevoiaşi. Şi aceasta este misiunea noastră comună: a fi ferment de speranţă şi de pace deoarece credem în iubire. Iubirea face să trăiască Biserica şi întrucât iubirea este veşnică o face să trăiască mereu”.

Benedict al XVI-lea şi-a exprimat de mai multe ori bucuria de se fi întors în dieceza de Velletri-Segni, al cărei episcop titular, cum s-a spus deja, a fost timp de mai mulţi ani, pe când era cardinal prefect al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei până ce a devenit şi decan al Colegiului cardinalilor. Şi tocmai pentru a-i demonstra afecţiunea lor credincioşii i-au dăruit, prin episcopul actual Vincenzo Apicella, o reproducere a Crucii din Velletri, ca semn al acelei Iubiri care face din creştini un singur trup şi un singur spirit în Cristos.
 
Aici serviciul nostru audio: