"Fiţi oameni de rugăciune! În mijlocul tuturor obligaţiilor, primul loc să fie întotdeauna
rezervat lui Dumnezeu": papa Benedict al XVI-lea a primit sâmbătă episcopii numiţi
în ultimele douăsprezece luni
RV 22 sep 2007. În slujirea unui episcop din timpurile noastre, aspectele
organizatorice absorb multă energie, angajamentele sunt multiple şi necesităţile,
întotdeauna numeroase; cu toate acestea, primul loc în viaţa unui succesor al apostolilor
trebuie să fie rezervat lui Dumnezeu: cu aceste cuvinte, Benedict al XVI-lea a amintit
valoarea rugăciunii între primele obligaţii ale unui episcop, primind în audienţă,
sâmbătă la Castel Gandolfo, episcopii numiţi în ultimele douăsprezece luni, însoţiţi
de prefectul Congregaţiei pentru Episcopi, card. Giovanni Battista Re. Viaţa de rugăciune,
a subliniat Sfântul Părinte, întăreşte legătura cu preoţii, favorizează vocaţiile
şi stimulează raportul laicilor cu realităţile spiritului. "Fiţi oameni de rugăciune:
pentru a intra în familiaritate cu Dumnezeu, cu încrederea unui fiu şi îndrăzneala
unui prieten; pentru a avea o inimă întotdeauna deschisă faţă de alţii, în măsură
să contruiască oaze de reculegere în mijlocul zgomotului oraşelor; pentru că între
miile de obligaţii, deşi importante şi inevitabile ale unui episcop, ceea ce trebuie
să conteze este a sta cu Cristos". A fost foarte explicit, aproape peremptoriu Benedict
al XVI-lea când a indicat îndatoririle episcopilor numiţi în ultimele douăsprezece
luni, reuniţi în această săptămână la Roma pentru aprofundarea diverselor aspecte
pastorale şi administrative care ţin de îndeplinirea ministerului episcopal. "Astăzi,
a observat Sfântul Părinte, în slujirea unui episcop, aspectele organizatorice sunt
solicitante, angajamentele sunt multiple, necesităţile, întotdeauna numeroase, dar
primul loc în viaţa unui succesor al apostolilor trebuie să fie rezervat lui Dumnezeu":
Ins
– "Asemeni apostolilor, şi noi, dragi confraţi, ca succesori ai
lor, am fost chemaţi mai întâi de toate să stăm cu Cristos, ca să-l cunoaştem tot
mai mult şi să fim părtaşi la misterul iubirii sale şi
al relaţiei sale de mare familiaritate cu Tatăl. În rugăciunea intimă şi personală,
episcopul, la fel şi mai mult decât credincioşii, este chemat să crească în spiritul
filial faţă de Dumnezeu, învăţând de la Isus însuşi familiaritatea, încrederea şi
fidelitatea, atitudinile sale proprii în raportul cu Tatăl". Roadele
acestei atitudini contemplative nu dăunează, desigur, acţiunea pastorală a unui episcop,
mai mult, îi desăvârşeşte dimensiunea. "Rugăciunea – a continuat Sf. Părinte – călăuzeşte
la iubire şi deschide inima la caritatea pastorală pentru a-i primi pe toţi cei care
aleargă la episcop", care "plasmat lăuntric de Duhul Sfânt, aduce mângâiere cu balsamul
harului divin, luminează cu lumina Cuvântului, împacă şi edifică în comuniunea fraternă".
Ins
– "În rugăciunea voastră, dragi confraţi, un loc special trebuie să aibă preoţii
voştri, pentru ca să fie întotdeauna statornici în vocaţie şi credincioşi misiunii
prezbiterale ce le-a fost încredinţată. Este atât de edificator pentru un preot să
ştie că episcopul, de la care a primit darul preoţiei sau oricum este părintele şi
prietenul său, îi stă aproape în rugăciune, afecţiune şi este întotdeauna gata să-l
primească, să-l asculte, să-l sprijine şi să-l încurajeze!". Trecând
apoi de la atenţia faţă de cler la cea pentru întregul corp diecezan, Papa i-a îndemnat
pe episcopi să fie "animatori de rugăciune în societate":
Ins – "În
oraşele în care trăiţi şi munciţi, adesea agitate şi zgomotoase, unde omul aleargă
şi se rătăceşte, unde se trăieşte ca şi cum Dumnezeu nu ar exista, străduiţi-vă să
creaţi locuri şi ocazii de rugăciune, unde în tăcere, în ascultarea lui Dumnezeu prin
lectio divina, în rugăciunea personală şi comunitară, omul să-l poată întâlni pe Dumnezeu
şi să facă experienţa vie a lui Isus Cristos, care revelează adevărata faţă a Tatălui".
Aici, serviciul audio: