Discursul Papei adresat vineri primind la Castel Gandolfo participanţii la Internaţionala
Democrată de Centru şi Democrat Creştină. Salutul actualului preşedinte al IDC
(RV - 21 septembrie 2007) Primind vineri la ora 12 în Sala gărzii elveţiene din Castel
Gandolfo participanţii la lucrările Comitetului executiv al Internaţionalei Democrate
de Centru şi Democrat Creştine, circa 200 de persoane, Papa Benedict al XVI-lea a
salutat delegaţiile prezente provenind din multe naţiuni ale lumii şi a ţinut un discurs
în care a propus atenţiei câteva consideraţii privind unele valori şi idealuri care
au fost forjate sau aprofundate în mod decisiv de tradiţia creştină în Europa şi în
întreaga lume. Întâlnirea de lucru s-a desfăşurat joi la Palatul Quirinale din
Roma, invitaţii fiind primiţi de preşedintele Republicii Italiene, Giorgio Napolitano.
Atât joi la Quirinale cât şi vineri la întâlnirea cu Papa la Castel Gandolfo au fost
prezenţi şefi de state şi guverne. Din România au participat preşedintele PNŢCD Marian
Petre Miluţ, vicepreşedinţii Alexandru Herlea şi Radu Munteanu, precum Radu Sârbu
şi fostul prim-ministru al României, Victor Ciorbea. Din partea Acţiunii Populare
a participat preşedintele Emil Constantinescu. În continuare pasajele
principale din discursul Papei:
Cu referire la cele peste o sută de partide
politice care fac parte din IDC, Papa a spus că „în pofida varietăţii provenienţelor,
delegaţiile împărtăşesc nu puţine din principiile tradiţiei creştine precum locul
central al persoanei umane şi respectarea drepturilor omului, angajarea pentru pace
şi promovarea dreptăţii pentru toţi. „Voi faceţi referinţă la principii fundamentale
care sunt corelate între ele, aşa cum dovedeşte istoria. De fapt, când drepturile
umane sunt violate, însăşi demnitatea persoanei este rănită; dacă dreptatea, justiţia
se clatină, pace este în pericol. Pe de altă parte, dreptatea, la rândul ei, poate
fi numită cu adevărat umană, numai dacă viziunea etică şi morală pe care se întemeiază
este centrată pe persoană şi pe demnitatea ei inalienabilă.
Activitatea voastră
care se inspiră din asemenea principii, a devenit astăzi mai dificilă datorită climatului
de profunde mutaţii pe care le trăiesc comunităţile noastre. Papa a încurajat la a
continua în efortul de a sluji binelui comun, făcând astfel încât să nu se răspândească
, nici să nu se întărească ideologii ce pot obscura conştiinţele sau crea confuzie
în ele, vehiculând o viziune iluzorie a adevărului şi a binelui. Există de pildă în
domeniul economic o tendinţă care identifică binele cu profitul şi în felul acesta
dizolvă forţa ethosului din interior, sfârşind prin a ameninţa profitul însuşi. Unii
consideră că raţiunea umană este incapabilă să surprindă adevărul şi, în consecinţă,
de a urmări binele corespunzător demnităţii persoanei. Sunt apoi unii care apreciază
ca legitimă eliminarea vieţii umane în faza ei prenatală sau în cea terminală.
Preocupantă
este şi criza în care se găseşte familia, celulă fundamentală a societăţii întemeiată
pe căsătoria indisolubilă a unui bărbat şi a unei femei. Experienţa demonstrează că
atunci când adevărul despre om este ultragiat, când familia este subminată în bazele
ei, pacea însăşi este ameninţată, dreptul riscă să fie compromis, şi drept consecinţă
logică, se ajunge la injustiţii şi violenţe.
Există apoi un alt domeniu care
vă stă la inimă şi anume cel al apărării libertăţii religioase, drept fundamental
de nesuprimat, inalienabil şi inviolabil, înrădăcinat în demnitatea fiecărei fiinţe
umane şi recunoscut de diferite documente internaţionale, între care, înainte de toate,
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Exercitarea acestei libertăţi cuprinde
şi dreptul de a schimba religia, ce trebuie garantat nu numai juridic, dar şi în practica
zilnică. Libertatea religioasă răspunde de fapt deschiderii intrinsece a creaturii
umane spre Dumnezeu, Adevăr deplin şi Bine suprem iar valorizarea sa constituie o
expresie fundamentală de respect al raţiunii umane şi capacităţii sale de adevăr.
Deschiderea
spre transcendenţă constituie o garanţie indispensabilă pentru demnitatea umană deoarece
există năzuinţe şi exigenţe ale inimii fiecărei persoane care numi în Dumnezeu află
înţelegere şi răspuns. Iată pentru ce trebuie primită dorinţa comună a tuturor tradiţiilor
autentic religioase de a-şi manifesta public propria identitate, fără a fi constrânşi
a o ascunde sau mimetiza.
Respectarea religiei contribuie, în afară de aceasta,
la a dezminţi repetatul reproş de a-l fi uitat pe Dumnezeu, prin care unele reţele
teroriste caută în mod neîntemeiat să justifice ameninţările împotriva siguranţei
societăţilor occidentale. Terorismul reprezintă un fenomen foarte grav care adesea
ajunge să-l instrumentalizeze pe Dumnezeu şi dispreţuieşte nejustificat viaţa umană.
Societatea are desigur dreptul de a se apăra, dar acest drept, ca oricare altul, trebuie
exercitat întotdeauna în deplinul respect ale regulilor morale şi juridice şi în ceea
ce priveşte alegerea obiectivelor şi mijloacelor. În sistemele democratice folosire
forţei nu justifică niciodată renunţarea la principiile statului de drept. Se poate,
oare. proteja democraţia ameninţându-i fundamentele? Trebuie deci tutelată cu grijă
siguranţa societăţii şi a membrilor ei, salvgardând totuşi drepturile inalienabile
ale fiecărei persoane. Terorismul trebuie combătut co determinare şi eficienţă, conştienţi
că, dacă răul este un mister ce pătrunde, solidaritatea oamenilor în bine este un
mister şi mai difuz.
Doctrina socială a Bisericii Catolice oferă, în această
privinţă, elemente de reflecţie utile pentru a promova siguranţa şi dreptatea, atât
la nivel naţional cât şi internaţional, pornind de la raţiune, de la dreptul natural
precum şi de la Evanghelie, adică plecând de la ceea ce este conform cu natura oricărei
fiinţe umane şi care o transcende. Biserica ştie că nu este sarcina ei a face să se
impună politic această doctrină a sa: de altfel obiectivul ei este a sluji formarea
conştiinţei în politică şi a contribui pentru ca să crească percepţia adevăratelor
exigenţe ale dreptăţii şi, împreună cu aceasta, disponibilitatea de a acţiona în baza
lor, chiar şi atunci când aceasta ar fi în contrast cu situaţii de interes personal
(cfr Deus caritas est, 28). În această misiune a ei, Biserica este stimulată de iubirea
faţă de Dumnezeu şi faţă de om şi de dorinţa de a colabora cu toate persoanele de
bună voinţă pentru a construi o lume în care să fie salvgardate demnitatea şi drepturile
inalienabile ale tuturor persoanelor.
Tuturor celor care împărtăşesc credinţa
în Cristos, Biserica le cere să o mărturisească astăzi, cu un curaj şi o generozitate
şi mai mare. Coerenţa creştinilor este într-adevăr indispensabilă şi în viaţa politică
pentru ca „sarea” angajării apostolice să nu-şi piardă „gustul” şi „lumina” idealurilor
evanghelice să nu fie obscurată în acţiunea lor cotidiană.
Papa a încheiat
discursul mulţumind participanţilor la lucrările Comitetului executiv al Internaţionalei
Democratice de Centru şi Democrat Creştine pentru vizita lor şi a formulat auspicii
pentru o muncă rodnică, asigurând o amintire în rugăciunea sa pentru ca Dumnezeu să-i
binecuvânteze pe ei, familiile lor şi să le obţină înţelepciune, coerenţă şi vigoare
morală pentru a sluji marea şi nobila cauză a omului şi a binelui comun.
*************************** Preşedintele
Internaţionalei Democraţilor Creştini şi de Centru, italianul Pier Ferdinando Casini
a adresat Papei un salut în numele celor prezenţi care reprezentau peste o sută de
partide politice şi care îşi dau seama de contradicţiile timpului nostru. Iată
pasajele mai semnificative:
Există în noi o năzuinţă sinceră pentru
libertate, pentru apărarea demnităţii omului, pentru viaţă, pentru afirmarea drepturilor
celor mai slabi, fie că sunt femei, minori sau minorităţi etnice şi religioase împotriva
oricărei samavolnicii şi violenţe.
A trasat harta geografică în care IDC este
angajată:
În ariile dificile ale lumii ca Asia, lupta împotriva integrismului
religios pentru afirmarea drepturilor tuturor şi a fiecăruia la a profesa liber propria
religie cu conţinuturile ei în respectul unui eficient dialog intrreligios. În
continente ca Africa, IDC este angajată la a construi o societate mai justă bazată
pe angajarea împotriva sărăciei i mizeriei.
În America Latină IDC contrastează
zilnic populismul care se propune ca o facilă, dar înşelătoare soluţie la exploatarea
celor mai slabi de pe acel continent.
Şi aici în Europa şi în ariile cele mai
industrializate şi avansate ale planetei, IDC caută că contrasteze pericolul relativismului
care sufocă omul şi demnitatea sa prin metode nu mai puţin înşelătoare.
Slăbirea
conştiinţelor şi lipsa de puternice motivaţii ideale, criza instituţiilor fundamentale
precum familia şi ameninţarea permanentă împotriva dreptului la viaţă a tuturor, de
la concepere până la vârsta cea mai înaintată, ştiinţa fără etică şi fără limite care
manevrează şi umileşte omul sunt parte a unui mozaic a cărui realizare ar putea duce
de dezagregarea occidentului.
Preşedintele IDC s-a referit la scrierile Papei
constatând că se răspândeşte un „concept de libertate greşit înţeles pentru care omul
de astăzi riscă să nu mai admită nici o instanţă morală în afara calculelor proprii,
până la punctul că o expansiune nelimitată a conceptului de libertate sfârşeşte prin
a distruge libertatea însăşi”. A recunoscut că magisteriul Papei este o rechemare
la locul central al omului, la etica responsabilităţii fără a uita referinţa determinantă
la identitatea creştină.
A spus că membrii IDC sunt conştienţi că laicitatea
Instituţiilor publice şi a Statelor nu poate suprima nevoia înnăscută de religiozitate
a fiinţei umane: nu există laicitate sănătoasă, judicioasă fără Dumnezeu şi fără
religie.
Biserica ne îndeamnă cu simplicitate şi gesturi puternice la a avea
curaj. Este o sfidare pe care vrem să continuăm a o înfrunta şi pentru care cerem
sprijinul şi cuvântul de orientare pentru angajarea noastră politică.