Liturgia sacră, reflex al veşniciei iar voluntariatul, chipul creştin al societăţii: cele două etape din ultima zi a Papei în Austria; corespondenţa trimisului special.

RV 10 sep 2007. Benedict al XVI-lea şi-a luat rămas bun, duminică seară de la Austria, manifestându-şi gratitudinea şi emoţia, la încheierea unei călătorii apostolice de trei zile. Ultima etapă a vizitei, a şaptea la nivel internaţional, s-a încheiat la ora 20.20, când cursa papal a decolat de pe aeroportul de la Viena pentru a sosi la 21.40 la aeroportul roman Ciampino, de unde Sfântul Părinte a mers la reşedinţa estivă de la Castel Gandolfo. În discursul final pe aeroportul vienez, papa şi-a exprimat urarea ca Austria să contribuie cu moştenirea ei istorică şi spirituală la construirea unei Europe a înţelegerii între popoare. Cronica trimisului special, Alessandro De Carolis:

Ins – De la imperativul "ora" (roagă-te) al Sf. Benedict, pe care vechile pietre de la Heiligenkreuz îl reverberează cu forţă de circa nouă veacuri, la celălalt imperativ, "labora" (munceşte), exprimat de organizaţiile de voluntariat austriac, atât bisericeşti cât şi civile. S-a întins în mod ideal între aceste două "maluri", după amiaza de duminică, ultima etapă a pelerinajului austriac al papei Benedict al XVI-lea. După Sf. Liturghie, dimineaţă, în domul Sfântul Ştefan din capitală, în prima parte a după amiezii, Papa a mers cu maşina la abaţia cisterciană Heligenkreuz, la circa 30 km de Viena, sediul unei importante Academii teologice care din februarie poartă numele lui Benedict al XVI-lea. Circa 15.000 de persoane aşteptau în afara şi în curtea marii mănăstiri sosirea Sfântului Părinte care, după ce a salutat mulţimea, a intrat între zidurile foarte înalte şi rămăşiţele lăcaşului sacru di 1135, însoţit de cântarea corală a călugărilor. Vizibil impresionat şi învăluit de intensitatea spirituală a locului, Benedict al XVI-lea a afirmat:

Ins – "Miezul monahismului este adoraţia - a trăi asemenea îngerilor (...). Nu este nicidecum temerar dacă într-o liturgie centrată total pe Dumnezeu, în rituri şi cântări, se vede un reflex al veşniciei".

Citând apoi dublul înţeles al termenului Klösterreich, care defineşte Austria ca "regat al mănăstirilor şi bogată în mănăstiri", Benedict al XVI-lea a afirmat că în calitate de 'oază spirituală', o mănăstire 'indică lumii de astăzi lucrul cel mai important, mai mult, singurul lucru decisiv: există o ultimă raţiune pentru care se merită să trăieşti, şi anume Dumnezeu şi iubirea sa de nepătruns". "Şi vă cer vouă, dragi credincioşi – a fost îndemnul Papei – consideraţi abaţiile şi mănăstirile voastre drept ceea ce sunt şi vor mereu să fie: nu numai locuri de cultură şi tradiţie sau de a dreptul simple ferme economice. Structura, organizarea şi economia sunt necesare şi în Biserică, dar nu sunt lucrul esenţial. O mănăstire este mai presus de toate un loc de forţă spirituală". Înainte de a lăsa abaţia, unde a salutat şi un bătrân călugăr supravieţuitor al persecuţiei naziste – Benedict al XVI-lea a primit în dar o Psaltire, cartea psalmilor în dimensiuni mari (60 de cm, cântărind 14 kg – n.r.), folosită de călugări pentru cântul coral şi un tablou, împodobit cu un cristal realizat de un călugăr, reprezentându-l pe fondatorul mănăstirii Heiligenkreuz, Leopold al III-lea.
(muzică Konzerthaus)...

O oră mai târziu, întors la Viena, Benedict al XVI-lea a fost primit cu aplauze călduroase în celebra Konzerthaus (Casa de concerte), unde doi tineri şi arhiepiscopul de Salzburg, mons. Alois Kothgasser, i-au prezentat munca bărbaţilor, femeilor şi tinerilor, care în Austria au ales să practice opere de solidaritate. Un efort, acesta, cuantificabil în 17 milioane de ore de muncă pe an, care potrivit unui studiu corespund unei valori de 3 miliarde şi jumătate de euro. Papa a încurajat călduros pe voluntari să continue pe această cale, contribuind într-o perspectivă creştină la 'civilizaţia iubirii':

Ins – "Iubirea de aproapele nu poate fi delegată. Statul şi politica, prin grija justă pentru alinare în cazuri de nevoie şi pentru prestaţiile sociale, nu o pot înlocui. Ea cere întotdeauna angajare personală şi voluntară, pentru care, desigur, Statul trebuie să creeze condiţiile generale favorabile. Graţie acestui angajament, ajutorul păstrează întotdeauna dimensiunea sa umană şi nu este depersonalizat. Şi tocmai de aceea, voi, voluntarii, nu acoperiţi doar găurile în reţeaua socială, dar sunteţi persoane care contribuie la chipul uman şi creştin al societăţii noastre".
Papa l-a dat ca model al voluntarilor pe însuşi Domnul Cristos, care – a subliniat – nu ne învaţă 'mistica ochilor închişi' dar 'mistica privirii deschise', care priveşte în faţă necesităţile celor mai săraci şi defavorizaţi, fiind un semn al iubirii lui Dumnezeu, dar care în acest fel are o incidenţă pozitivă chiar şi asupra lipsurilor cele mai dificile ale ţesutului social, după cum a recunoscut în intervenţia sa la Konzerthaus însuşi preşedintele Austriei, Heinz Fischer. "Fără angajarea voluntariatului – a afirmat Benedict al XVI-lea - binele comun şi societatea nu puteau, nu pot şi nu vor putea să dureze în timp. Disponibilitatea spontană trăieşte şi se demonstrează dincolo de orice calcul şi de schimbul aşteptat. Ea nu ţine cont de regulile economiei de piaţă. Omul, de fapt, este mult mai mult decât un simplu factor economic, de evaluat după criterii economice. Progresul şi demnitatea unei societăţi depind întotdeauna chiar de acele persoane care fac mai mult decât strictul datoriei lor".
(Ins - muzică ... )

Concertiştii orchestrei "Wiener Philarmoniker" au intercalat discursurile oficiale cu execuţia unor piese de muzică clasică. Şi ariile din Mozart şi Bruckner l-au însoţit în mod ideal pe Benedict al XVI-lea la ceremonia de rămas bun de la Austria. Dar cu urarea exprimată de Pontif la discursul de la escala vieneză: ca aceast pământ, atât de bogat în spirit şi cultură, construit pe valorile bimilenare ale Evangheliei şi care se bucură astăzi de o bunăstare difuză, să lase ca politica naţională şi internaţională să se inspire din "căutarea unei înţelegeri reciproce"şi de "formarea creativă a căi mereu noi pentru a favoriza încrederea între oameni şi popoare", începând mereu din nou de la capitală, "inima" naţiunii:

Ins – "În spiritul experienţei istorice şi al poziţiei sale, în centrul viu al Europei, Viena poate aduce propria contribuţie în acest sens, favorizând în consecinţă pătrunderea valorilor tradiţionale ale Continentului, impregnate de credinţa creştină, în instituţiile europene şi în domeniul promovării relaţiilor internaţionale, interculturale şi interreligioase".

 
Aici, serviciul audio: