"Liturghia duminicală este o necesitate interioară: fără Cristos, timpul este gol" : predica papei Benedict al XVI-lea, duminică, în domul Sfântul Ştefan din Viena

(RV - 9 septembrie 2007) „Dă sufletului Duminica sa şi Duminicii sufletul său”. Această invocaţie a cardinalului Faulhaber, predecesor al Papei, cu mulţi ani înainte, la conducerea pastorală a diecezei de Freissing-München sintetizează cât se poate de bine reflecţia pe care Benedict al XVI-lea a propus-o în predica de duminică dimineaţă despre valoarea odihnei săptămânale, în ziua în care creştinii celebrează Învierea lui Cristos. Papa a prezidat Liturghia euharistică solemnă în Domul Sfântul Ştefan din Viena, cea mai frumoasă biserică în stil gotic din Austria. Aproximativ 15 mii, vienezii care l-au salutat pe Pontif în această ultimă întâlnire liturgică a călătoriei sale apostolică, înainte de plecarea din Austria prevăzută pentru seara la ora 19.15 cu sosirea la aeroportul Roma-Ciampino în jurul orei 21.30.
La terminarea Liturghiei duminicale, Benedict al XVI-lea a recitat, sau mai precis, intonat potrivit tradiţiei catolicilor austrieci, antifonul marian „Îngerul Domnului”. Dar să retrăim momentele principale ale dimineţii, împreună cu trimisul nostru Alessandro De Carolis:
Ins - secvenţe muzicale corale din „Missa Cellensis” de J. Haydn compusă pentru sanctuarul de la Mariazell.

Ins - Mare parte a Occidentului a pierdut ideea creştină a Duminicii, care timp de secole i-a orientat obiceiurile. A spune Duminică echivalează cu a spune „timp liber”, dare dacă aceste este fără îndoială „un lucru frumos şi necesar”, a recunoscut Papa, extirpându-i oarecum „centrul lăuntric” înseamnă a reduce timpul liber la „timp gol”. Şi invers, a trăi în spirit creştin Duminica înseamnă a lua parte la „odihna lui Dumnezeu”. Acesta a fost mesajul spiritual pe care Benedict al XVI-lea l-a lăsat locuitorilor Vienei şi Austriei, în predica Liturghiei de duminică dimineaţă, începută spre ora 10 dar precedată de un sărbătoresc salut dat Pontifului de un numeros grup de copii, în curtea interioară a sediului arhiepiscopal din Viena.

Ins - secvenţe sonore din mulţime şi marele clopot „Pummerin” de peste 21 de tone, turnat în 1711 din bronzul tunurilor sustrase otomanilor la 11-12 septembrie 1683.

Cu sutele vienezii s-au reunit în splendidul „Stephansdom” şi, cu miile, în străzile din apropiere, în afara catedralei au putut urmări desfăşurarea celebrării euharistice pe megaecrane, în pofida nelipsitelor momente de ploaie care au marcat până acum zilele vizitei apostolice.
Ins - secvenţe muzicale din Missa de Haydn.

La Liturghie s-a cântat „Missa Cellensis” sau „Misa de la Mariazell”, executată de corul şi instrumentiştii Domului şi compusă de Jospeh Haydn în 1782, câţiva ani înainte ca Mozart să fi venit să locuiască la Viena, tocmai la puţini paşi de Dom. În această atmosferă sugestivă şi solemnă, Benedict al XVI-lea a repetat fraza trecută în istorie a martirilor din Abitene, în nordul Africii: „Sine dominico non possumus - Fără duminică nu putem trăi” - care orientase deja o predică anterioară ţinută de Papa la Congresul euharistic naţional de la Bari, Italia, în mai 2005, la o lună după alegerea sa la catedra apostolului Petru.

Ins - „Duminica în societăţile noastre occidentale, s-a schimbat într-un sfârşit de săptămână, în timp liber. Timpul liber, mai ales în graba lumii moderne, este desigur un lucru frumos şi necesar. Dar dacă timpul liber nu are un centru interior, din care provine o orientare pentru ansamblu, el sfârşeşte prin a fi timp gol ce nu ne întăreşte şi nu ne recreează. Timpul liber are nevoie de un centru - întâlnirea cu Acela care este originea noastră şi ţinta noastră”.
Gândul Papei despre valoarea odihnei duminicale a fost deosebit de important într-o ţară precum Austria în care de multă vreme - cum a subliniat în salutul iniţial cardinalul arhiepiscop de Viena, Christoph Schönborn - s-a născut o „amplă mişcare” în „apărarea duminicii de tendinţele de golire de semnificaţie a acestei zile”. Vorbind despre „nevoia” care încă din prima eră a Bisericii creştinii au manifestat-o de a sta în contact cu Cristos cel Înviat „într-o zi precisă” şi în mod comunitar, Benedict al XVI-lea a afirmat că asemenea dorinţă, exprimată de celebrarea euharistiei duminicală, nu era percepută „ca o poruncă”, o obligaţie, „dar o necesitate interioară”. Deci, s-a întreba Papa:

Ins - „Are importanţă această atitudine a creştinilor de atunci şi pentru noi creştinii de azi? Da, valorează şi pentru noi care avem nevoie de o relaţie care să ne susţină şi să dea orientare şi conţinut vieţii noastre. Şi noi avem nevoie de contactul cu Cel Înviat care ne susţine până dincolo de moarte. Avem nevoie de această întâlnire care ne reuneşte, care ne dă un spaţiu de libertate, care ne face să privim dincolo de activismul vieţii cotidiene spre iubirea creatoare a lui Dumnezeu, de la care venim şi spre care suntem în drum”.
În afară de aceasta, a concluzionat Benedict al XVI-lea, „tocmai pentru că ziua de Duminică este vorba în profunzime despre întâlnirea, în Cuvânt şi în Sacrament, cu Cristos înviat, raza soarelui acestei zile îmbrăţişează întreaga realitate. Primii creştini - a amintit - au celebrat prima zi a săptămânii ca Zi a Domnului, pentru că era ziua învierii. Dar foarte curând Biserica a căpătat conştiinţa şi a faptului că prima zi a săptămânii este ziua dimineţii creaţiei:

Ins - „De aceea, Duminica este în Biserică şi sărbătoarea săptămânală a creaţiei, sărbătoarea recunoştinţei şi a bucuriei pentru creaţia lui Dumnezeu. Într-o epocă, în care, din cauza intervenţiilor noastre umane, creaţia pare expusă unor multiple pericole, va trebui în mod conştient tocmai şi această dimensiune a Duminicii”.

Aclamaţii şi eşarfe galbene fâlfâind în mulţime l-au primit pe Papa, când s-a deplasat în postamentul ridicat afară alături de Domul Sfântul Ştefan pentru recitarea rugăciunii Îngerul Domnului. În scurta alocuţiune rostită de antifonul marian, Benedict al XVI-lea a îndemnat din nou, între altele, austriecii să poarte „Duminica cu darul ei imens în lume”. Apoi, a terminat citind rugăciunea de încredinţare a Austriei Fecioarei Maria care, din cauza unei defecţiuni tehnice provocate de ploaie, nu putuse să o recite în faţa coloanei „Mariensäule”, vineri dimineaţă la sosirea în capitală.
Ascultaţi şi binecuvântarea apostolică invocată de papa Benedict la terminarea Liturghiei şi rugăciunii Îngerul Domnului, alături de Domul Sfântul Ştefan din Viena.
Ins - Binecuvântarea Apostolică.
 
Aici, serviciul audio: