Europa nu trebuie să renunţe la ea însăşi! Fără credinţa creştină, Austria nu ar mai fi Austria! - discursul Papei adresat vineri autorităţilor austriece şi corpului diplomatic din Viena. Sâmbătă, pelerinajul Papei la sanctuarul de la Mariazell.

RV 07 sep 2007. În marea sală de primire de la Hofburg, Benedict al XVI-lea era aşteptat de senatorii şi deputaţii republicii, guvernatorii provinciilor şi şefii misiunilor diplomatice acreditate în Austria şi la Organizaţiile internaţionale cu sediul în Viena. Erau prezenţi, de asemeni, şi înalţi reprezentanţi ai culturii, printre care şi rectorii universităţilor austriece.
În ultimele decenii, a observat Sfântul Părinte, Austria a înregistrat progrese care cu două generaţii în urmă erau de neînchipuit, un progres economic însoţit de o coexistenţă care a devenit sinonim cu "solidaritatea socială".

Locul şi momentul acestei vizite a oferit papei Benedict al XVI-lea ocazia providenţială pentru a privi la Europa de astăzi. "După ororile războiului şi experienţele traumatice ale totalitarismului – a afirmat Papa – Europa a început drumul spre unitatea continentului. Despărţirea care timp de decenii a rupt continentul în mod dureros, este, într-adevăr, depăşită politic, dar unitatea rămâne încă în mare parte de realizat în mintea şi inima persoanelor". Procesul de unificare rămâne oricum o operă de mare importanţă care a adus acestui continent o perioadă de pace necunoscută timp îndelungat. În particular, a subliniat Sf. Părinte, "pentru ţările din Europa centrală şi de est, participarea la acest proces este un stimulent ulterior de a consolida în interiorul lor libertatea, statul de drept şi democraţia". Este o datorie a aminti în acest sens contribuţia pe care Ioan Paul al II-lea a oferit-o la unificarea europeană.
Benedict al XVI-lea a observat apoi cum comunitatea acestui continent este numită şi "Casa Europa", care "va fi pentru toţi un spaţiu locuibil numai dacă va fi construită pe un fundament cultural şi moral solid al valorilor comune pe care le tragem din istoria şi tradiţiile noastre". "Europa nu poate şi nu trebuie să renunţe la rădăcinile ei creştine. Ele sunt o componentă dinamică a civilizaţiei noastre pentru drumul celui de al treilea mileniu". "Creştinismul a modelat în adânc acest continent", după cum dovedesc în toate ţările, şi mai ales în Austria, nu numai nenumăratele biserici dar şi mănăstirile importante. Credinţa îşi are manifestarea ei mai ales în nenumăratele persoane pe care în decursul istoriei pînă astăzi, le-a dus la o viaţă de speranţă, iubire şi milostivire.

În zilele noastre, a continuat Papa, se vorbeşte deseori despre modelul de viaţă european, care presupune eficacitatea economiei cu justiţia socială, pluralitatea politică dar şi toleranţă, liberalitate şi deschidere, dar şi conservarea valorilor care marchează poziţia particulară a acestui Continent. Un asemenea model, a subliniat Bendict al XVI-lea, se află în faţa unei mari provocări, sub condiţionările economiei moderne. Globalizarea, desigur, nu poate fi oprită, dar este îndatorirea urgentă a politicii să găsească acele norme prin care să se evite ca acest proces să se deruleze în dauna Ţărilor sărace şi a generaţiilor viitoare.
Fără îndoială, a reluat Sfântul Părinte, Europa a cunoscut şi suferit şi drumuri greşite teribile: limitările ideologice ale filosofiei, ştiinţei şi chiar ale credinţei, abuzul religiei şi al raţiunii în scopuri imperialiste, degradarea omului prin materialismul teoretic şi practic, înfine, degenerarea toleranţei într-o indiferenţă lipsită de repere şi valori permanente. Dar, a întărit Papa, face parte din trăsăturile Europei o anumită capacitate de autocritică ce o distinge şi o califică în vasta panoramă a culturilor omenirii.

Benedict al XVI-lea s-a referit apoi la tema vieţii umane. "În Europa, a observat, s-a formulat pentru prima dată conceptul de drepturi umane. Dreptul uman fundamental, presupusul pentru toate celelalte drepturi este însăşi dreptul la viaţă. Aceasta este valabil pentru viaţă de la zămislire pînă la apusul ei natural. Avortul, prin urmare, nu poate fi un drept uman, este contrariul acestuia. Este o 'adâncă rană socială'. Spunând acestea, a afirmat Sfântul Părinte, nu exprimăm un interes specific bisericesc. Ne facem mai degrabă avocaţi ai unei cerinţe profund umane şi ne simţim purtători de cuvânt ai celor pe cale de a se naşte care nu au voce. (...) De aici, apelul Papei de a face "tot ce este posibil pentru ca Ţările europene să devină din nou deschise la primirea copiilor. Încurajaţi tinerii, care prin căsătorie întemeiază noi familii, să devină taţi şi mame! Prin aceasta veţi face un bine lor înşişi dar şi întregii societăţi".
Pentru Sfântul Părinte este "o mare preocupare şi dezbaterea despre aşa numitul 'ajutor activ la a muri', subliniind că răspunsul just la suferinţa de la sfârşitul vieţii constă în atenţia plină de iubire şi însoţirea pastorală şi psihologică pînă la moarte.
Referindu-se apoi la dialogul raţiunii, Papa a afirmat că "face parte din ereditatea europeană şi o tradiţie de gândire, pentru care este esenţială o corespondenţă substanţială între credinţă, adevăr şi raţiune". Este vorba aici, a precizat, de chestiunea dacă realitatea are la originea sa întâmplarea şi necesitatea, prin urmare dacă raţiunea este un produs cazual secundar al iraţionalului şi în oceanul iraţionalităţii; dacă, la urma urmei, este fără un sens, sau, dimpotrivă, dacă este adevărat ceea ce constituie convingerea de fond a credinţei creştine potrivit căreia la început era Logosul, Cuvântul. Benedict al XVI-lea l-a citat astfel pe un filosof contemporan care fără să îmbrăţişeze credinţa creştină, susţine că pînă astăzi nu există alternativă la viziunea creştinismului în ceea ce priveşte autoconştiinţa normativă a timpului modern.

Ultima temă a discursului papal a fost dedicată rolului Europei în lume, afirmând responsabilitatea ei unică. În primul rând, a fost observaţia lui Benedict al XVI-lea, Europa nu trebuie să renunţe la ea însăşi. Continentul care, demografic, îmbătrâneşte rapid nu trebuie să devină şi un continent vechi sub aspect spiritual. Ea va dobândi o mai bună conştientizare a propriei identităţi, dacă "îşi va asuma o responsabilitate în lume care să corespundă tradiţiei spirituale singulare, capacităţilor ei extraordinare şi forţei sale economice. Uniunea Europeană ar trebui, astfel, să asume un rol de lider în combaterea sărăciei şi în stabilirea păcii, mai ales în acele zone de conflict uitate de opinia publică mondială.
În fine, Papa a elogiat laboriozitatea tipic austriacă, dar a încheiat: "Multe din ceea ce Austria este şi posedă, se datorează credinţei creştine (...). Credinţa a format profund caracterul acestei Ţări şi oamenii săi. Trebuie să fie, de aceea, în interesul tuturor să nu se permită ca într-o zi, în această Ţară, doar pietrele să mai vorbească despre creştinism! Fără viaţa de credinţă creştină Austria nu ar mai fi Austria".

În discursul său, Papa a salutat cu bucurie "mărturia de credinţă creştină a Europei ce se exprimă la a Treia Adunare Ecumenică Europeană" de la Sibiu. Motoul întâlnirii 'Lumina lui Cristos luminează tuturor' – a subliniat - exprimă acelaşi deziderat al manifestării "Katholikentag" central-europeană din 2004, pe tema "Cristos, speranţa Europei", care a adunat un număr impresionant de credincioşi la Mariazell.

Şi tocmai sanctuarului marian de la Marizell, va fi dedicată întregime etapa de sâmbătă a călătoriei papei Benedict al XVI-lea în Austria. După amplul discurs adresat autorităţilor şi corpului diplomatic, Papa s-a întors la nunţiatura apostolică din capitală.

Aici, serviciul audio: