Unde este Cristos, acolo este centrul. În Biserică nu există periferii. Vă aştept la Sydney! - discursul liber al papei Benedict al XVI-lea adresat tinerilor la veghea de rugăciune de la Loreto

RV 02 sep 2007. "Capitala spirituală a tinerilor", cum a fost rebotezată localitatea Loreto de către Sfântul Părinte, a trăit sâmbătă după amiază pînă seara târziu unul din momentele cele mai emoţionante, când spre ora locală 17.30, Benedict al XVI-lea a ajuns cu automobilul panoramic în valea Montorso, între aclamaţiile şi salutul entuziast a circa 400.000 de tineri şi tinere. Seara a fost îmbogăţită de compania muzicii, dar mai ales de îndemnurile spirituale la 360 de grade pe care Sfântul Părinte le-a adresat cu vigoare tinerilor care-l ascultau.
Revenim aşadar asupra acelor momente de dialog între Papa şi tineri, marcate de mesajul său convingător şi de mandatul de a-l proclama lumii pe Cristos. În cuvintele tinerilor, ieşeau la iveală viaţa de periferie, experienţe de marginalizare şi suferinţă, existenţe care purtau răni adânci, vieţi aruncate în braţele drogurilor şi ale violenţei, clipe irosite în iubirea de consum. Familia şi parohia au primit avertizarea Papei pentru ca să devină din nou punct de referinţă pentru tineri, pentru că "în planul divin – a spus Sfântul Părinte – lumea nu cunoaşte periferii; în ochii lui Dumnezeu, toţi suntem în centru":

Ins – "Şi trebuie să spun aici că deseori se vorbeşte chiar şi în Biserică despre periferie şi centrul care ar fi Roma. În realitate, în Biserică nu există periferie, pentru că unde este Cristos acolo este totul şi centrul. Unde se celebrează Euharistia, unde există un tabernacol, acolo este Cristos şi prin urmare este centru. Trebuie să facem totul pentru ca aceste centre vii să fie eficace, prezente, să devină cu adevărat o forţă care se opune la aceste marginalizări. Biserica vie, Biserica micilor comunităţi, Biserica parohială, Mişcările, ar trebuie să formeze centre în periferii şi astfel să ajute la depăşirea stării de lucruri pe care politica, evident, nu o depăşeşte".

De aici, un apel la legalitate:
Ins – "În acest fel, şi noi trebuie să formăm centre de credinţă, speranţă şi iubire, de solidaritate, cu simţul justiţiei, legalităţii şi cooperării: numai în acest fel societatea modernă poate supravieţui. Ea are nevoie tocmai de acest curaj de a crea centre, chiar dacă s-ar părea că nu există speranţă. Împotriva acestei disperări trebuie să colaborăm cu o mare solidaritate şi să facem posibilul ca să creasă speranţa: oamenii pot colabora şi trăi".

Apoi, un apel la schimbare:
Ins – "Lumea, după cum vedem, trebuie schimbată, dar este chiar misiunea tinerilor aceea de a o schimba. Nu o putem face numai cu forţele noastre, dar în comuniune de credinţă, de drum, în comuniune cu Maria, cu toţi sfinţii, în comuniune cu Cristos, putem face ceva esenţial".
Câţiva tineri au prezentat apoi, în aceeaşi seară, temerile şi nesiguranţa lor, lipsa de răspunsuri, uneori chiar din partea preoţilor, a educatorilor, a părinţilor. Vorbind fără un text pregătit înainte, Papa le-a răspuns cu exemplul Maicii Tereza de Calcuta, care în timpul vieţii pământeşti a cunoscut uscăciunea spirituală, a tăcerii lui Dumnezeu:

Ins – "Pe de o parte, trebuie să înfruntăm tăcerea lui Dumnezeu şi pentru a-i înţelege pe fraţii noştri care nu-l cunosc pe Dumnezeu, apoi, împreună cu psalmul, să strigăm din nou spre Dumnezeu: 'Vorbeşte! Arată-te!' Şi fără îndoială, în viaţa noastră, dacă inima este deschisă şi atentă, vom reuşi să găsim marile momente în care cu adevărat prezenţa lui Dumnezeu devine sensibilă pentru noi!".
Benedict al XVI-lea a indicat apoi că şi natura, cu toate că nu are darul cuvântului, vorbeşte despre Dumnezeu prin frumuseţea ei:

Ins – "Frumuseţea creaţiei este unul din izvoarele la care putem atinge într-adevăr frumuseţea lui Dumnezeu, putem vedea că Creatorul există şi că este bun, că e adevărat ceea ce spune Sfânta Scriptură în naraţiunea Creaţiei: că Dumnezeu a gândit şi a făcut cu inima, cu voinţa şi cu raţiunea sa această lume, şi a văzut că era bună".
Chiar şi marile adunări religioase, precum cel de la Loreto, sunt un semn al prezenţei lui Dumnezeu. Papa a amintit vizita sa în Brazilia la Facenda da Esperanca, o comunitate de recuperare pentru toxicomani, întâlnind persoane care în Dumnezeu şi-au regăsit bucuria de a trăi. "Drogurile – a afirmat Pontiful – sunt o minciună, nu lărgesc viaţa, o distrug".
Valea Montorso a dat viaţă, în acest fel, la o singură, imensă îmbrăţişare însufleţită de credinţa în Cristos. "Cel care ne-a adunat aici este Duhul Sfânt!", a afirmat Papa, întrerupt de mai multe ori de aplauzele şi aclamaţiile tinerilor. La rândul său, Benedict al XVI-lea s-a făcut aproapele tinerilor care i-au povestit cele mai variate situaţii de bucurie şi suferinţă, de credinţă şi necredinţă. Un gând, s-a îndreptat spre cei care cultivă visul unei iubiri: "Câte falimente, în jurul nostru, a observat. Câte cupluri îşi pleacă capul, se resemnează, se separă! Câţi tineri au văzut separarea şi divorţul părinţilor lor!". "La toţi, aş vrea să ajungă acest cuvânt – Papa este aproape de voi". "Cristos poate împlini aspiraţiile cele mai intime ale inimii voastre!" "Există oare visuri irealizabile – s-a întrebat Pontiful – atunci când cel care le inspiră şi le cultivă în inimă este chiar Duhul lui Dumnezeu?"

Ins – "Celor care se află în astfel de situaţii delicate şi complexe, aş vrea să le spun în această seară: Maica lui Dumnezeu, comunitatea credincioşilor, Papa, vă sunt alături şi se roagă pentru ca criza care marchează familiile timpului nostru să nu devină un faliment ireversibil".
Referindu-se apoi la Evanghelia Buneivestiri, Benedict al XVI-lea a invitat tinerii să aibă încredere în Sfânta Fecioara Maria care cea dintâi a înţeles că pentru Dumnezeu nimic nu este imposibil. Iar celor care aspiră la consacrarea religioasă, Sfântul Părinte le-a cerut să răspundă cu generozitate. "Viaţa dăruită lui Dumnezeu – a afirmat – nu este niciodată cheltuită în zadar".
În fine, invitaţia de a participa la Ziua Mondială a Tineretului de la Sydney, în iulie 2008:

Ins – "Ştiu că Australia este departe iar pentru tinerii italieni este literalmente la celălalt capăt al lumii... Să ne rugăm pentru ca Domnul care săvârşeşte orice minune să ne conceadă multora dintre voi să participe. Să-mi dăruiască mie, să vă dăruiască vouă. Şi acesta este unul din multele noastre visuri pe care, în această noapte, rugându-ne împreună, le încredinţăm Mariei".

După o primă veghe de cântece, dialog şi mărturii, Pontiful s-a transferat din Valea Montorso la apropiatul sanctuar din Loreto, de unde a însoţit prin legătură video veghea de rugăciune de peste noapte. Pentru tinerii veniţi la Loreto, începea o noapte diferită. Reflecţia, contemplaţia, mărturiile şi muzica de inspiraţie sacră formau o singură armonie, împrospătată de briza Mării Adriatice şi de bolta înstelată a cerului, dar mereu sub ocrotirea maternă a Sfintei Fecioare Maria.

Aici, serviciul audio: