Cetatea şi liturgia, în centrul Săptămânii Liturgice Italiene

(RV – 30 august 2007) Săptămâna Liturgică Naţională, ajunsă la cea de-a 58-a ediţie este în curs de desfăşurare la Spoleto, în Italia, între 27 şi 31 august.
Cu tema „Celebrare în cetatea omului. Comportaţi-vă ca cetăţeni demni de Evanghelie”, întâlnirea de la Spoleto este o nouă ocazie de dezbatere a impactului dintre civilizaţia creştină şi o cultură civică ce riscă să devină din ce în ce mai secularizată, creând dezacorduri în identitatea noastră comună. Mai multe informaţii despre Săptămâna Liturgică Naţională aflăm de la Arhiepiscopul de Spoleto-Norcia, monseniorul Riccardo Fontana, intervievat de redacţia noastră centrală:
INS – „Primul serviciu pe care trebuie să-l aducem lumii este rugăciunea. Trebuie să ştim să-l facem pe Dumnezeu prezent, după cum Dumnezeu însuşi s-a făcut prezent în mijlocul istoriei omului. Am promis că vom fi mărturisitori ai speranţei şi vrem să facem acest lucru în interiorul structurii civilizaţiei noastre, a identităţii culturale, spirituale şi umane a poporului nostru”.

Cum li s-ar putea face cunoscută credincioşilor importanţa fundamentală a liturghiei, căreia Benedict al XVI-lea îi acordă atât de mare atenţie?
INS – „În primul rând, celebrând bine sfânta liturghie, ceea ce înseamnă a celebra cu bucurie. Sfinţii Părinţi din Orient spun că liturghia este o anticipare a Cerului, de aceea trebuie făcut în aşa fel încât întreaga adunare liturgică să se exprime înaintea lui Dumnezeu. Papa Benedict al XVI-lea ne învaţă acest lucru într-un bogat magisteriu ce-şi are originea în anii în care era profesor. Cred că recuperarea sensului rugăciunii şi al liturghiei la care să se participe cu adevărat este modul cel mai potrivit de a răspunde contradicţiilor timpurilor noastre.”

Plecând de la rugăciune şi de la importanţa centrală a liturghiei, cum poate fi mărturisită Evanghelia într-o societate secularizată, precum cea italiană?
INS – „Trebuie să fim credibili, iar calea cea mai eficientă a credibilităţii este cea a carităţii, după cum spune Benedict al XVI-lea în prima sa enciclică. Trebuie să avem capacitatea de a fi atenţi la nevoile omului din timpul nostru, şi de a răspunde acestor cerinţe cu efort şi sacrificiu personal. Trebuie să fim capabili de acea însufleţire şi entuziasm la care instituţiile publice şi serviciile sociale nu sunt chemate, în schimb Biserica da, are această misiune. Societatea nu poate deveni mai umană fără caritatea Bisericii. Făcând acest lucru, vom reuşi să ne îndeplinim misiunea aşa cum se cuvine”.

Aici, serviciul audio: