Mărturisirea credinţei aduce în mod inevitabil persecuţii: prof. A.M. Baggio, pe marginea cuvintelor papei Benedict de la rugăciunea "Angelus"

RV 20 aug 2007. Cei care îl urmează pe Isus şi se angajează fără compromisuri pentru adevăr, trebuie să ştie că "vor întâlni împotriviri şi vor deveni, fără voia lor, un semn de dezbinare între persoane". În cuvântul său de la rugăciunea Angelus de duminica trecută, Benedict al XVI-lea a pus accentul pe asperităţile pe care le presupune pentru orice creştin mărturia Evangheliei. Papa a îndemnat credincioşii să se angajeze zi de zi în a învinge răul prin bine, chiar "plătind personal preţul pe care aceasta îl comportă".
Pentru o reflecţie despre cuvintele papei Benedict, redacţia centrală a contactat pe Antonio Maria Baggio, profesor de etică socială:
Ins 1 – "Răul are logica lui şi consistenţa lui, drept care, fără a voi să-l cauţi, numai chiar prin propunerea de a trăi binele, se intră în contrast cu răul. Şi nu înseamnă că răul are vreo necesitate sau folosinţă pentru a produce binele, dar uneori este invevitabil, în sensul că nu se reuşeşte în a-i opri pe alţii să facă răul. Sunt multe, locurile pe acest pământ, unde numeroşi creştini sunt persecutaţi din cauza alegerii lor în favoarea binelui, dar şi oameni de bună voinţă care îşi văd negate drepturile lor. Cred că Papa ne invită la o mai mare comuniune cu aceste persoane şi locuri de suferinţă acută, pentru că această legătură ne facă să evaluăm mai bine suferinţele noastre, din ţări cu mai mari comodităţi".

Papa ne invăt încă o dată să nu fim lâncezi în a mărturisi Evanghelia. Dar cum pot fi armonizate exigenţele adevărului şi trăsăturile iubirii?
Ins 2 – "Cred că trebuie evitată demonizarea celuilalt, pentru că toţi sunt potenţial capabili de rău. Trebuie să învăţăm iertarea, să avem milostivire faţă de noi înşine şi faţă de ceilalţi".

Cine este fidel faţă de Dumnezeu, a evidenţiat Pontiful, întâmpină invevitabil dificultăţi, chiar şi persecuţii. Desigur, acest lucru ne poate înspăimânta, însă, dacă privim bine, aceasta este istoria Bisericii încă de la început...
Ins 3 – "E adevărat. Noi facem deosebirea între ţări în care sunt greutăţi mai mari, persecuţii explicite şi ţări în care viaţa creştină pare că se poate trăi într-un mod mai simplu şi mai uşor. Dar, de fapt, se pare că este mai uşor doar pentru că nu privim lucrurile în faţă, cu acea coerenţă pe care o cere creştinismul. Să ne gândim, spre exemplu, la ce înseamnă să fii cinstit pînă la capăt, în ţările noastre: să nu profiţi de situaţii, să fii coerent în morala sexuală şi în cerinţele dreptăţii, etc... Atunci, vom descoperi că există posibilitatea de a merge împotriva curentului, de a se expune la neînţelegeri şi persecuţii chiar şi în societăţile civilizate ale Occidentului nostru, care în manieră subtilă împing persoana să facă un rău care nu este senzaţional, poate că nici măcar nu e vizibil, dar este un rău la fel de adevărat ca răul care se vede de departe".

S-ar putea spune că modul clar al afirmaţiilor lui Benedict al XVI-lea duce la dezbinarea pe care o presupune adevărul?
Ins 4 – "Într-adevăr, duce la dezbinare, pentru că adevărul duce la recunoaşterea realităţii care apoi trebuie să devină şi un lucru bun. Adevărul îmi indică un bine pe care apoi trebuie să-l aleg, trebuie să-l privilegiez în raport cu un bine minor sau cu un rău.
Cred că din această serie de consideraţii se poate vedea şi cealaltă faţă a medaliei. Este adevărat că adevărul dezbină, e adevărat că este ca o sabie, dar toate acestea, în mod paradoxal, crează noi comunităţi. Trebuie să avem capacitatea de a ne pune între cei care vor binele, pentru că de unul singur este foarte greu să rezişti la împotriviri, la neînţelegeri, la calomnie. Dacă, în schimb, noi mergem între cei care chiar pentru faptul că au ales binele, sunt marginalizaţi de ceilalţi, atunci suntem în măsură să construim noi comunităţi".

Aici, serviciul audio: