Balaurul ideologiei materialiste nu este de neînvins. Iubirea, aparenta slăbiciune a lui Dumnezeu, învinge puterea egoismului absolut, a terorii şi violenţei: Benedict al XVI-lea la Liturghia sărbătorii Adormirii Maicii Domnului

(RV - 15 august 2007) Toată istoria umană este o luptă între două iubiri: iubirea lui Dumnezeu până la dăruirea de sine şi iubirea de sine până la dispreţuirea lui Dumnezeu, până la ura faţă de alţii”: a subliniat Papa miercuri dimineaţă, citând din scrierile Sfântului Augustin în timpul Liturghiei celebrate în biserica parohială Sfântul Toma de Villanova din Castel Gandolfo în solemnitatea Ridicării cu sufletul şi trupul la cer a Sfintei Fecioare Maria. Benedict al XVI-lea a afirmat că sărbătoarea aceasta invită la a avea încredere, deoarece iubirea, aparentă slăbiciune a lui Dumnezeu, în cele din urmă învinge ceea ce pare a fi puterea absolută a urii şi violenţei. Apoi, la antifonul „Îngerul Domnului”, recitat la amiază în curtea interioară a reşedinţei pontificale, Papa a adresat un salut tinerilor participanţi la pelerinajul internaţional la sanctuarul Mariazell din Austria unde se va duce pe 8 septembrie anul acesta.

Dar să revenim la predica Papei rostită la Liturghia celebrată dimineaţa la ora 8 în biserica parohială din Castel Gandolfo.
Pontiful a comentat lectura din cartea Apocalipsului cu cele două imagini ale femeii înveşmântate cu soarele, semn al iubirii lui Dumnezeu şi a uriaşului balaur roşu, semn al iubirii de sine. Prin figura balaurului - a subliniat - Sfântul Ioan voia să indice puterea împăraţilor romani anticreştini Nero şi Domiţian: „o putere ce părea fără margini, o putere militară, economică, politică, propagandistă!:
Ins - „În faţa acestei puteri credinţa, Biserica, apărea ca o femeie lipsită de apărare, fără posibilitatea de a supravieţui şi cu atât mai puţin de a învinge: cine pute să i se opună acestei puteri omniprezente ce părea că poate totul? Şi totuşi ştim că a învins femeia lipsită de apărare, a învins nu egoismul, nu ura, a învins iubirea lui Dumnezeu iar Imperiul roman s-a deschis spre credinţa creştină”.

Balaurul, deci, - a afirmat Papa - reprezintă „puterea egoismului absolut, al terorii, al violenţei”. Reprezintă dictaturile anticreştine din toate timpurile, precum nazismul şi stalinismul, în secolul trecut. „Părea imposibil ca credinţa să poată supravieţui: dar şi aici în cele din urmă iubirea a fost mai tare decât ura”. Şi astăzi balaurul - a adăugat - există în forme noi:
Ins - „Există în forma ideologiilor materialiste care ne spun că este absurd a se gândi la Dumnezeu, este absurd a păzi poruncile lui Dumnezeu, ne spun că sunt un lucru depăşit, aparţinând trecutului şi că valorează doar a trăi viaţa pentru sine, valorează doar consumul, egoismul, divertismentul... Şi de data aceasta para absurd, imposibil a se opune acestei mentalităţi dominante cu toată forţa ei mediatică, propagandistă. Pare imposibil a se gândi astăzi la un Dumnezeu care a creat omul şi care s-a făcut prunc şi care ar fi adevăratul stăpânitor. Şi acum balaurul apare de neînvins, dar şi acum Dumnezeu este mai tare decât balaurul şi iubirea învinge, nu învinge egoismul”.

Apoi, Papa a comentat figura femeii: este înveşmântată cu soarele pentru că trăieşte din lumina lui Dumnezeu şi are luna sub picioarele ei, pentru că a lăsat în urmă moartea. Şi ne spune: „Curaj! La sfârşit învinge iubirea! Aveţi curajul de a trăi astfel, chiar împotriva tuturor ameninţărilor din partea balaurului”. Femeia - aminteşte Papa - naşte în durere: semn al „Bisericii călătoare din toate timpurile: în toate generaţiile trebuie să nască din nou pe Cristos, să-l poarte lumii pe Cristos cu mare durere în această omenire suferindă”. O Biserică „persecutată de balaur în orice timp dar care în toate timpurile trăieşte din lumina lui Dumnezeu. Şi astfel în toate tribulaţiile Biserica, suferind, învinge şi este garanţia prezenţei iubirii lui Dumnezeu împotriva tuturor ideologiilor urii şi egoismului. Iar balaurul şi astăzi vrea să-l înghită pe Dumnezeul făcut prunc:’ nu vă gândiţi la acest Dumnezeu, este un lucru depăşit!’ - dar şi azi acest Dumnezeu slab este puternic, este adevărata forţă.
Astfel sărbătoarea Ridicării la cer a Sfintei Fecioare Maria este o invitaţie la încredere.
Ins - „Este invitaţia la a avea încredere în Dumnezeu, o invitaţie la o imita pe Maria, aşa cum ea spus: sunt slujitoarea Domnului, sunt la dispoziţia Domnului. A păşi pe calea sa. A ne da viaţa şi nu a lua viaţa. Tocmai în felul acesta suntem pe calea iubirii care înseamnă a se pierde dar care este singura cale pentru se se regăsi cu adevărat, pentru a găsi adevărata viaţă”.

Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului este de aceea „sărbătoarea bucuriei” - a încheiat Papa: „Dumnezeu învinge! Credinţa în aparenţă slabă este adevărata forţă a lumii. Iubirea este mai tare decât ura”.

Apoi la rugăciunea „Îngerul Domnului” papa a amintit că sărbătoarea Ridicării la cer a Mariei se bazează pe Sfânta Scriptură care o prezintă pe Fecioara Maria strâns unită cu Isus în lupta împotriva duşmanului infernal până la deplina biruinţă asupra lui”. O victorie care „se exprimă, în special, în depăşirea păcatului şi a morţii şi de aceea Maria, solidară cu Isus şi în înviere, a fost „ferită de stricăciunea mormântului” pentru „a fi înălţată cu sufletul şi trupul în slava Cerului” cum a afirmat Pius al XII-lea proclamând la 1 noiembrie 1950 dogma Înălţării la Cer prin Constituţia apostolică „Munificentissimus Deus”. „Ridicată la cer - a spus Papa - Maria nu s-a îndepărtat de noi, dar ne rămâne şi mai aproape iar lumina sa se răsfrânge asupra vieţii noastre şi asupra istoriei întregii umanităţi”.
Ins - „Atraşi de strălucirea cerească a Mamei Răscumpărătorului, alergăm cu încredere la Aceea care de sus priveşte la noi şi ne ocroteşte. Avem toţi nevoie de ajutorul şi de mângâierea sa pentru a înfrunta încercările şi provocările de fiecare zi; avem nevoie de a o simţi ca mamă şi soră în situaţiile concrete ale existenţei noastre. Şi pentru a putea fi părtaşi într-o zi de acelaşi destin al ei, să o imităm acum în urmarea docilă a lui Cristos şi în slujirea generoasă a fraţilor. Acesta este singurul mod pentru a pregusta, deja în pelerinajul nostru pământesc, bucuria şi pacea pe care le trăieşte în plinătate cine ajunge la ţinta nemuritoare a Paradisului”.

După recitarea antifonului „Îngerul Domnului”, Benedict al XVI-lea a adresat saluturi particulare în limbile franceză, engleză, germană, spaniolă, polonă şi italiană. Salutul în germană a fost unul deosebit. Fiind stabilită legătura prin radio cu Mariazell din Austria, Sfântul Părinte a salutat tinerii participanţi la pelerinajul internaţional la acest sanctuar care împlineşte 850 de ani de la înfiinţare şi unde Papa se va duce cu ocazia vizitei sale în Austria în ziua de 8 septembrie anul acesta. „Exemplul Mariei - a spus Papa în germană - ne arată că Dumnezeu caută persoane în care poate să-şi stabilească locuinţa. Cristos vrea să trăiască şi în inima noastră. Biserica, casa lui Dumnezeu - a încheiat Pontiful - creşte dacă noi oamenii îl primim pe Domnul cu credinţa noastră, cu închinarea noastră, cu speranţă şi iubire, devenind în felul acesta pietre vii ale acestei case spirituale”.

Iată şi binecuvântarea apostolică invocată de papa Benedict la întâlnirea cu credincioşii la Castel Gandolfo pentru recitarea antifonului Îngerul Domnului - Angelus Domini” în limba latină în sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului:
Ins - Binecuvântarea apostolică.
 
Aici serviciul audio: