Rugul din oraşul italian Livorno în care şi-au pierdut viaţa patru copii romi din
România. Comisia Uniunii Europene răspunde premerului Prodi. Comnetariul administratorului
diecezan, mons. Razzauti
(RV - 13 august 2007) Perplexitate şi derută dar şi polemici în
Italia la două zile de la moartea celor patru copii romi
în incendiul izbucnit la baraca în care dormeau într-o periferie a oraşului Livorno.
Luni urma să aibă loc autopsia victimelor iar părinţii copiilor sunt în închisoare
acuzaţi fiind de concurs în incendiu din culpă, abandon de minori şi dizabili. Discuţia
politică se lărgeşte. „Regulile pentru integrarea romilor şi a celorlalte minorităţi
etnice în Europa există, revine statelor membre sarcina de a le respecta. Astfel Comisia
Uniunii Europene răspunde premierului Romano Prodi care duminică subliniase faptul
că cea a romilor este o problemă politică complexă şi nerezolvată. Dezbaterea continuă
şi între instituţiile locale şi ministrul pentru politicile sociale Ferrero care avansează
ideea punerii problemei la nivel naţional şi alocării de noi fonduri, dar apelează
la opoziţie cerându-i colaborarea. Dar să vedem, între timp, cum
trăieşte acest moment comunitatea creştină din Livorno. Redacţia centrală
l-a contactat telefonic pe mons. Paolo Razzaùti administrator diecezan de Livorno. Ins
- „Cu stupoare şi tristeţe, dar în acelaşi timp şi cu o sănătoasă nelinişte pentru
a ne întreba, ce poate face mai mult încă decât ceea ce deja face comunitatea creştină,
pentru aceste persoane.... Nu numai pentru aceste familii şi în acest moment, dar
pentru romi şi pentru atâtea alte persoane care ajung în Livorno şi care nu au unde
să locuiască”. Ce poate face Biserica locală, dar şi Biserica la nivel naţional
pentru a ajuta romii? Ins - „Eu consider, cum s-a spus şi din alte părţi,
că de acum este o problemă ce trebuie înfruntată global, în întregime. Până acum poate,
ne-am ocupat de ea în treacăt, dar nu am examinat-o în ansamblul până la capăt. Trebuie
studiată integrarea acestor persoane. Uneori este dificil, a face să se integreze,
e greu din partea noastră a le integra; însă eu cred că doar printr-o masă de lucru
şi de studiu, la care să stea diferitele realităţi, începând de la oraşe pentru a
merge la nivelele cele mai înalte, trebuie să înţelegem: trebuie să înţelegem modul
cum s-ar putea proceda pentru o integrare în teritoriul nostru, în tradiţiile noastre,
în cultura noastre, aceste persoane. Cred că una din primele sarcini este cea a şcolarizării
acestor copii: angajându-se prin burse de studiu, angajându-se şi ca Biserică, şi
ca societate, pentru ca aceşti copii să nu mai stea de-a lungul străzilor ci să stea
pe băncile unei şcoli. Atunci poate vom începe să schimbăm nu atât o cultură, o mentalitate
a lor, dar un mod de a trăi”. De fapt multe persoane, mulţi cetăţeni
italieni nu văd cu ochi buni apropierea, de pildă, de casele lor, de centrele
pentru nomazi, şi, oricum, nici convieţuirea cu romii… Ins - „Da, din
păcate, cel a sărăciei este un refuz care există, deoarece, cred, că nu este numai
un refuz faţă de romi, cu vechile şi actualele probleme de furturi şi alte de felul
acesta; dar cred că este un refuz al sărăciei, refuzul de a vedea sărăcia, de teamă
ca nu cumva să se atingă de bogăţiile noastre. Eu în schimb cred că sărăcia trebuie
înfruntată pentru că se simte tot mai mult în realitatea noastră din viaţa de fiecare
zi. Noii săraci sosesc, noile forme de sărăcie sunt la uşa noastră. Atunci, sau ne
punem de gând toţi împreună că trebuie să le înfruntăm, să le trăim, să le găsim nu
doar soluţii ci să venim în sprijinul acestor sărăcii astfel ca toţi să poată să se
ridice puţin. Altminteri suntem toţi învinşi. Cred că e nevoie de cultura solidarităţii.
Doresc să sper cu adevărat că gesturi ca acelea care au loc în aceste zile la Livorno,
nu atât un buchet de flori pus acolo sau nu, dar gesturi de adevărată solidaritate,
de adevărată atenţie vor putea da acestor persoane sensul de primire şi a le face
să se simtă mai puţin singure, mai puţin respinse de societate. În felul aceste ele
sunt ajutate să refuze mai puţin societatea, să combată mai puţin societatea de care
au nevoie”. Aici serviciul audio: