Creştinul nu este un posesiv, nici în privinţa lumii nici a istoriei: afirmă preotul
iezuit Ivan Rupnik pe marginea alocuţiunii Papei de duminica trecută la rugăciunea
"Angelus"
(RV - 13 august 2007) A trăi cu privirea îndreptată spre înalt, a cheltui propria
existenţă în mod chibzuit şi prevăzător considerând cu atenţie destinul
nostru: este îndemnul adresat de Papa credincioşilor duminică la întâlnirea
cu pelerinii la Castel Gandolfo pentru rugăciunea Îngerul Domnului. Benedict al XVI-lea
a amintit astfel că pe pământ „suntem doar în trecere” şi trebuie deci să ne pregătim
la întâlnirea cu Cristos într-o tensiune constantă spre
cer. Comentează teologul iezuit,
părintele Marcu Ivan Rupnik: Ins - „Mi se pare că punctul de plecare
este adevărul creştinului, adică identitatea sa. Noi primim viaţa în Botez. Nu avem
nici o altă viaţă decât cea primită la Botez. Iar prin Botez noi primim viaţa care
este a lui Dumnezeu. Prin urmare, vocaţia creştinului este comuniunea cu Dumnezeu
şi această viaţă primită de la Dumnezeu, care este tocmai comuniunea. Chiar viaţa
aceasta, de fapt, noi nu o primim individual, ci o primim în sânul Bisericii. Mă gândesc
a lua în considerare în mod serios identitatea creştinului, adevărul său, înseamnă
a şti că noi avem patria în comuniunea misterioasă a unei iubiri ce nu se epuizează
niciodată, care nu poate fi scrutată niciodată îndeajuns şi anume că noi sau trăim
din acel izvor sau nu trăim”.
Bucuria adevărată nu derivă din bunurile materiale
care sunt bunuri iluzorii: acest avertisment al Pontifului este deosebit de urgent
astăzi, într-o societate - ştim bine - atât de impregnată de tendinţe materialiste
şi care uneori tinde să ridice consumismul la stil de viaţă… Ins - „Nu
vom ajunge niciodată să trăim plinătatea acestei comuniuni pe care Dumnezeu ne-o rezervă
şi o păstrează pentru escatologie, pentru timpurile împlinite şi sfârşitul lumii.
Nu vom ajunge niciodată la ea dacă nu o trăim deja astăzi, în dimensiunea noastră
istorică. Consider că lucrurile posedate, faptul acesta de a pune mâna pe lucruri
şi a le ţine pentru sine, înseamnă tocmai a face ca lucrurile să moară.Lucrurile devin
imediat moarte, mute, nu mai vorbesc, nu mai comunică nimic. E de ajuns să ne gândim
din nou la Botez şi la toate Sacramentele. Cum spun mulţi Părinţi ai Bisericii, mai
ales Părinţii sirieni, orientali, doar în Sacramente materia devine cu adevărat aşa
cum este voinţa Creatorului”.
Papa a amintit la rugăciunea „Angelus” că
primii creştini trăiau şi se considerau străini aici pe pământ. Acest lucru sugerează
cele afirmate de Scrisoarea către Diognet în care se spune despre creştini că „locuiesc
în lume dar nu sunt ai lumii”. Totuşi, aceasta nu este o invitaţie la a întoarce spatele
în faţa suferinţelor lumii…Şi duminică la întâlnirea pentru Îngerul Domnului papa
Benedict a lansat un îndurerat apel pentru populaţiile din sud-estul Asiei lovite
de mari inundaţii în aceste zile… Ins - „Tocmai aceasta este cu adevărat
atitudinea creştinului. Acest dezinteres, într-un anumit sens, pe care creştinul îl
are faţă de lume, este în legătură cu chestiunea posesiei lumii. Creştinul nu este
posesiv, nici în privinţa lumii, nici a istoriei deoarece istoria nu se derulează
după cum se gândeşte creştinul, întrucât Isus însuşi s-a manifestat în mijlocul chinurilor
istoriei. Creştinul nu posedă, nu e posesiv nici în relaţiile cu alţii. Vocaţia creştinului
este - aşa cum afirmă Sfântul Paul - „a trăi lucrurile ca şi cum nu ar fi”, ceea
ce nu vrea să spună a nu se interesa de lucruri ci a şti că ultimul cuvânt este al
Domnului. Nu trebuie să aibă o atitudine agresivă nici faţă de istorie, ca şi cum
noi am şti cât ar fi de frumos dacă istoria ar merge într-o direcţie pe care o vrem
noi şi de aceea ne sforţăm pentru ca să meargă în sensul voit de noi: acest lucru
nu e creştinesc! Deoarece Cristos însuşi nu a procedat astfel! Totuşi, în orice scenariu
istoric, creştinul găseşte situaţia ideală pentru a arăta ceea ce el este: comuniune
cu Dumnezeu şi cu oamenii”. Aici serviciul audio: