Card. Renato Raffaele Martino: În favoarea utilizării tehnologiei nucleare pacifice,
în condiţii de siguranţă
(RV – 3 august 2007) Cardinalul Renato Raffaele Martino, preşedintele Consiliului
Pontifical pentru Dreptate şi Pace, relansează – de la microfoanele noastre – apelul
Papei pentru o progresivă şi concordată dezarmare nucleară şi pentru folosirea paşnică
şi sigură a tehnologiei nucleare. Cardinalul Martino a reluat cuvintele lui Benedict
al XVI-lea de duminica trecută când – înainte de recitarea antifonului Angelus (Îngerul
Domnului) – a evocat a 50-a aniversare a Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomică,
organism al ONU care veghează împotriva proliferării armelor nucleare. Este necesară
mobilizarea resurselor financiare spre obiective de dezvoltare morală, culturală şi
economică, a spus preşedintele Consiliului Pontifical pentru Dreptate şi Pace. Iată
comentariul său privind tehnologia nucleară, privită în raport cu omul şi mediul înconjurător: INS
– „Îngrijorarea pentru siguranţa şi sănătatea omului şi a planetei este mai mult decât
legitimă, în lumina dezastrelor nucleare ce au avut loc (mă gândesc la dezastrul de
la Cernobâl, sau la recentele scurgeri radioactive la o centrală din Japonia, în urma
unui cutremur de pământ). Dar şi în acest caz este necesară imprimarea unei linii
corecte discursului şi fixarea – în mod raţional – a punctelor fundamentale pentru
o ipotetică politică nucleară. Considerând complexitatea temei, mă limitez doar la
câteva constatări personale şi doar în linii generale. Odată stabilite exigenţele
unei maxime siguranţe pentru om şi pentru mediul înconjurător şi odată impusă restricţia
folosirii ostile a tehnologiei nucleare, de ce să nu se folosească această tehnologie
în mod pacific, pentru o autentică dezvoltare? Au devenit binecunoscute beneficiile
radiologiei în domeniul sănătăţii, se cunosc – apoi – avantajele tehnologiei nucleare
pentru agricultură, pentru a nu vorbi de domeniul energetic în care această tehnologiei
îşi are cea mai mare utilitate. De aceea, dacă se asigură construirea şi funcţionarea
acestora în condiţii de siguranţă, inclusiv a depozitării în siguranţă a materialelor
nucleare; dacă se reglementează în manieră severă producţia, distribuirea şi comerţul
energiei nucleare, cred că există motive pentru o politică energetică ca o alternativă
la resursele tradiţionale de energie şi la energia electrică produsă din surse regenerabile
de energie. Mai cred că ar trebui lansată o dezbatere publică pacifică asupra acestei
chestiuni, mai ales acum, când statele lumii iau din ce în ce mai serios în consideraţie
această sursă de energie. A exclude energia nucleară din motive de principiu sau din
teama unor dezastre ar putea fi o eroare ce duce, de multe ori, la efecte paradoxale.
Să ne gândim la Italia care a abandonat producţia de energie nucleară, în 1987, şi
care astăzi importă acelaşi tip de energie din Franţa şi exportă centrale nucleare
prin intermediul societăţilor cu capital public. În definitiv, este necesar şi chiar
avem datoria de a evalua, cu maximă prudenţă, posibilitatea utilizării în mod pacific
a tehnologiei nucleare. Acest lucru, desigur, doar fiind pe deplin conştienţi că inteligenţa
omului, inclusiv realizările din domeniul nuclear, trebuie puse în serviciul familiei
umane”.