Misionarul, un trimis al lui Dumnezeu pentru răspândirea Evangheliei şi pentru construirea
punţilor de dialog şi reconciliere
(RV – 22 iulie 2007) „Vreau să mă întorc la Payao pentru a-i saluta pe parohienii
mei şi a le spune că sunt bine, dar mai ales pentru a-i îmbrăţişa din nou pe copii.
Inima mea este şi rămâne la Payao, rămâne în Filipine.” Sunt cuvintele părintelui
Giancarlo Bossi, rostite după eliberarea din prizonieratul durat 39 de zile. Uimeşte
dorinţa misionarului de a se întoarce în ţara unde a fost răpit dar, din perspectiva
confraţilor lui din cadrul Institutului Pontifical Misiuni Externe o astfel de intenţie
este firească. De ce? Tocmai pentru că o astfel de dorinţă exprimă acel spirit ce
este propriu misionarilor . Iată – în acest sens – comentariul directorului
revistei catolice Mondo e Missione (Lume şi Misiune), părintele
Davide Sciocco: Ins - „Dorinţa părintelui Bossi reflectă
foarte bine ceea ce este un misionar, adică o persoană care – înainte de a se gândi
la sine însăşi – se gândeşte la ceilalţi, începând cu cei la care a fost trimis. După
răpirea sa, părintele Giancarlo a fost – desigur – imediat preocupat să-şi înştiinţeze
rudele din Italia, dar în acelaşi timp era nerăbdător să se întoarcă la comunitatea
sa din Mindanao. Acest lucru ne arată cât de viu este pentru un misionar sensul de
dăruire faţă de ceilalţi. Dedicarea vieţii pentru binele aproapelui nu este legată
de spiritul de aventură şi nici de dorinţa de a se pune în evidenţă, ci are ca scop
atenţia, preocuparea faţă de ceilalţi”.
Cum este misionarul zilelor noastre
şi ce contribuţie îşi aduce în locurile cele mai îndepărtate şi mai uitate ale planetei? INS
– „Misionarul este un om în pas cu vremurile pe care le trăim, încât misiunea
sa se schimbă continuu, aspectul său depinzând fie de persoana trimisă, fie de locul
de destinaţie al acesteia. Rămâne, cu siguranţă, de totală actualitate faptul că misionarul
este chemat de Dumnezeu şi trimis pentru a face posibilă prezenţa lui Cristos şi a
Evangheliei în modul cel mai evident căci, se ştie, chiar şi acolo unde Biserica nu
este prezentă, acţiunea Duhul Sfânt nu lipseşte. Acesta este fundamentul, însă activitatea
misionarilor este diferită de la o ţară la alta, de la o populaţie la alta; sunt locuri
unde misionarii doar împărtăşesc experienţa de viaţă a comunităţii în care se află;
în unele părţi ale lumii, ei nu pot vorbi explicit despre Isus; în altele nu pot exercita
opere sociale, în vreme ce sunt zone – precum cea a părintele Giancarlo Bossi – unde
activitatea pastorală este foarte intensă, unde există posibilitatea dialogului cu
populaţiile care nu sunt creştine, în particular în regiunile populate de musulmani”.
Aşadar,
misionarul este un instrument al dialogului şi al reconcilierii… INS
– „Aş vrea să subliniez un aspect interesant şi foarte actual al misionarului,
şi anume acela de a fi o punte între culturi. Odinioară, misionarii care plecau din
Italia răspândeau – odată cu Evanghelia – şi elemente din civilizaţia noastră. Astăzi
nu se mai întâmplă acest lucru, ci se instaurează un dialog reciproc. Apoi, mai este
un aspect: noi, misionarii, trăim în ţări, în realităţi în care suntem străini, suntem
minoritari. Pe de altă parte, din aceste zone vin în Italia numeroase persoane, existând
riscul ca acestea să fie văzute ca o ameninţare, ca o invazie. Misionarul însă, care
a experimentat starea de a fi străin, poate să ajute societatea italiană de astăzi
în asumarea unui comportament de dialog şi de deschidere faţă de întâlnirea cu alte
popoare, culturi şi religii.”
Răpirea părintelui Bossi i-a făcut pe mulţi
să se întrebe care poate fi rolul misionarilor într-o ţară ca Filipine, cu circa 75.830.586
de creştini, dintr-un total de populaţie de aproximativ 84.538.000, deci o ţară majoritar
catolică. Părintele Giulio Mariani, din cadrul Institutului Pontifical Misiuni Externe
şi misionar în Filipine între anii 1985 şi 2001, ne informează că misionarii se află
în ţara din Asia de Sud-Est pentru a ajuta Biserica din Filipine în parohiile unde
nu sunt preoţi, dar mai ales pentru a continua dialogul cu musulmanii, un dialog viu,
despre viaţă şi problemele acesteia. În ce priveşte populaţia islamică din Filipine,
vă reamintim că această ţară este, de peste 30 de ani, teatrul unei gherile secesioniste
musulmane. În sudul ţării, unde au loc lupte în mod frecvent, s-au înregistrat numeroase
atacuri împotriva creştinilor, din partea miliţiilor islamice. Specialiştii vorbesc
despre gherile străine infiltrate în Filipine, ce încearcă să menţină starea de aspru
conflict cu guvernul.