Cazul părintelui Bossi să ne înveţe a nu vorbi despre misionari doar în împrejurări dramatice: îndeamnă misionarul din cadrul PIME, părintele italian Piero Gheddo

(RV - 12 iulie 2007) Se multiplică apelurile pentru eliberarea părintelui Giancarlo Bossi, misionarul din institutul PIME, răpit la 10 iune anul acesta în Filipine. Miercuri, vicepreşedintele Parlamentului european, Mario Mauro, a solicitat o mobilizare a instituţiei parlamentare în favoarea preotului italian. La rândul său, agenţia MISNA se referea joi la un apel lansat de lideriul musulman filipinez, Asgar Sani pentru punerea în libertate a părintelui Bossi. Tot joi, cotidianul Manila Times a adedicat un amplu serviciu acestui caz reproducând mărturiile perohienilor misionarului care îl descriu, având în vedere şi statura sa fizică, ca „un uriaş bun”. Între timp, părintele Piero Gheddo, misionar din cadrul PIME şi prieten al părintelui Bossi, relevă cu amărăciune că despre angajarea misionarilor se vorbeşte exclusiv în circumstanţe dramatice. Aceşti misionari care lucrează în aşa zisa Lume a Treia sunt uitaţi. Se vorbeşte adesea despre popoarele, injustiţiile dintre Nord şi Sud şi este adevărat, e just, să se vorbească. Totuşi, când se indică remediile se spune mereu şi doar că trebuie daţi mulţi bani. Însă dezvoltarea vine din schimbarea profundă a unei mentalităţi. Părintele Bossi este un erou pozitiv, un om care şi-a dat viaţa pentru alţii, din iubire faţă de Cristos, faţă de Dumnezeu. Este un exemplu între atâţia alţi misionari. A realizat lucruri importante pentru bunăstarea popoarelor care trăiesc într-o societate, uneori inumană. Trebuie povestite aceste istorii, trebuie realizate filme, interviuri, astfel încât să fie valorizate exemplele pozitive ale misionarilor şi voluntarilor laici care se duc ca misionari şi îşi dau viaţa. Pentru ce asemenea aspecte pozitive ale vieţii italiene - se întreabă părintele Gheddo - nu sunt puse mai des la lumina reflectoarelor?
 
Aici serviciul audio: