Motu Proprio "Summorum Pontificum" este o adevărată extindere a posibilităţilor de a celebra liturgia sacră: comentariile card. K. Lehmann, pr. S. Vitiello şi pr. N. Bux

RV 09 lug 2007. Documentul Motu Proprio "Summorum Pontificum" al papei Benedict al XVI-lea trebuie primit în mod favorabil de toţi întru cât este vorba nu de o măsură restrictivă ci de o adevărată extindere a posibilităţilor, după obişnuita, de acum, linie a pontificatului, aceea de lărgire a spaţiului raţiunii. Cu aceste cuvinte, agenţia Fides a subliniat documentul papal privind uzul Liturghierului Roman din 1962, publicat sâmbăta trecută.
Între timp, la numersoale semnale pozitive se adaugă şi cel al Bisericii din India, care a salutat publicarea motu propriu Summorum Pontificum. Arhiepiscopul de Mumbay, mons. Oswald Gracias, a declarat pentru agenţia Asianews că documentul vine în întâmpinarea necesităţilor pastorale ale comunităţii şi pune la dispoziţia Bisericii "toate comorile liturgiei latine".

Despre importanţa documentului papal, redacţia centrală a contactat pe vice-rectorul Institutului Ecumenic "Sfântul Nicolae" din Bari, teologul Nicola Bux:
Ins – "Aspectul cel mai important este apelul Papei la unitatea credinţei în varietatea formelor de rugăciune. Cred că acest aspect este un element pe care puţin l-au observat. (...) Cărţile liturgice, nu sunt abrogate niciodată. Acest cuvânt – abrogare – priveşte domeniul dreptului, nu se referă la liturgie. Aşadar, cărţile liturgice sunt "renovate", se poate vorbi de "renovatio". Or, se ştie că reînnoirea face parte din procesul fiziologic de formare a cărţilor liturgice, spre exemplu anticele Sacramentare Romane – cartea ce cuprinde rugăciunile necesare celebrării Sfintelor Taine – cunosc în timp diverse ediţii, fără ca ultima publicare să abroge ediţia precedentă. Cuvântul 'novus' în acest domeniu înseamnă pur şi simplu ultimul în ordinea apariţiei".

Cu toate acestea, unele mijloace de comunicare în masă s-au pronunţat în această privinţă chiar mai înainte de publicarea documentului papal 'Summorum Pontificum'...
Ins – "Pentru a înţelege, trebuie să citeşti, pentru că se ştie că necunoaşterea, ignoranţa, este mama tuturor prejudecăţilor în orice domeniu. Trebuie citit cu atenţie atât textul cât şi Scrisoarea de însoţire a textului, care ajută într-o bună măsură şi la înţelegerea contextului (...) Cred că Motu Proprio, având ca scop binele sufletelor, vrea să-i ajute pe toţi, cu respect pentru fiecare, să înţeleagă că sunt diverse forme de expresie în rugăciunea unicei credinţe".

În privinţa conţinutului şi a perspectivelor care se deschid prin Motu Proprio 'Summorum Pontificum', ne vorbeşte şi pr. Salvatore Vitiello, profesor de introducere la teologie al Universităţii Catolice din Roma:
Ins – "Nu este vorba de o măsură restrictivă, ci de o lărgire a posibilităţilor de a celebra liturgia sacră. În particular, cred că se poate citi această intervenţie după linia papală deja afirmată referitor la extinderea raţiunii. Este vorba, aşadar, nu de a restrânge ceva anume în celebrare, ci de a lărgi posibilitatea prin care alţi fraţi, în deplină comuniune cu Biserica Romei, în deplină ascultare faţă de Papa şi episcopi, doresc numai să celebreze într-o formă diversă acelaşi rit roman, să o poată face în mod liber. Şi cred că nimeni nu trebuie să se teamă de libertate. Când libertatea devine mai mare, este un motiv de bucurie. Şi, astăzi, Biserica este mai liberă, nicidecum mai puţin liberă".

Cum poate fi înţeleasă această măsură în contextul magisteriului papei Benedict al XVI-lea?
Ins 2 – "Există desigur un 'fir roşu' care uneşte această măsură cu istoricul discurs de la 22 decembrie 2005 adresat Curiei Romane, când Papa a vorbit despre interpretarea Conciliului Ecumenic Vatican al II-lea (...). În Biserică nu poate fi vorba de o ruptură. Biserica este un singur Trup mistic, care păşeşte în istorie şi în interiorul ei au loc pe bună dreptate şi reforme, aducere la zi... Cu toate acestea, în interiorul acestei dezvoltări, nu pot avea loc fracturi. Papa a declarat atunci că viziunea discontinuităţii şi a rupturii în Biserică, nu a adus roade, în timp ce viziunea reformei, fără prea mult zgomot, îşi aduce roadele sale, după mai bine de 40 de ani".

Sâmbătă, în chiar ziua publicării documentului motu proprio Summorum Pontificum, preşedintele Conferinţei Episcopale Germane, card. Karl Lehmann a ţinut o conferinţă de presă la München pentru a exprima poziţia Bisericii locale. Cum au notat mai mulţi observatori, cuvintele card. Lehmann au ocolit artificiile pentru a merge direct la problema de fond:
Ins – "Sunt absolut convins că este vorba de un pas pozitiv pentru toţi cei care iubesc această formă a Liturghiei şi care nu vor să fie puşi într-un colţ ca şi cum ar aparţine la vreo sectă sau ar face ceva ciudat. Nu este just să se pună într-o lumină negativă o formă de Liturghie care în Biserică a fost folosită veacuri la rând. Cine a încercat să prezinte lucrurile ca o ruptură în acest sens, în realitate nu a înţeles nimic".
"Cred că această formă a Liturghiei – a continuat apoi card. Lehmann a fost dintotdeauna parte a Bisericii, face parte chiar din viaţa mea. Este adevărat că pe când eram tânăr preot, am cultivat în acest cadru devoţiunea mea euharistică". În acelaşi timp, card. Lehmann a afirmat la conferinţa de presă că în cei 25 de ani de episcopat, a avut posibilitatea să constate că reforma liturgică a Conciliului Ecumenic Vatican al II-lea "poate fi considerată o operă reuşită".

Aici, serviciul audio: