Primii paşi ai guvernului G. Brown şi speranţele Bisericii Catolice din Marea Britanie:
card. Cormac Murphy O'Connor, arhiepiscop de Westminster
(RV – 5 iulie 2007) Marea Britanie trebuie să se guverneze în mod cu totul diferit,
pe baza Constituţiei scrise. Este una dintre propunerile politice de început de mandat
a noului premier britanic Gordon Brown, care a anunţat o serie de modificări ale itinerarului
decizional al guvernului. Şi Biserica Catolică priveşte cu interes la primii paşi
ai noului executiv. În precedenta gestiune Blair, unele legi – precum cea referitoare
la adoptarea copiilor de către cuplurile homosexuale sau cea referitoare la impunerea
controlului asupra şcolilor confesionale, din motive de siguranţă, au suscitat multă
perplexitate. Redacţia noastră centrală l-a contactat pe cardinalul arhiepiscop
de Westminster, Cormac Murphy O'Connor pentru a-i cere o părere asupra
acestor teme: INS – „Sunt priorităţi evidente pentru noul prim-ministru. Brown
va încerca să menţină continuitatea – în diversitate – cu predecesorul său, dar lumea
va solicita oricum acţiuni în sectoarele sănătăţii şi educaţiei; eu însămi voi cere
intervenţii în sprijinul familiei şi sper ca deciziile noului premier să demonstreze
recunoaşterea rolului familiei în viaţa socială a Marii Britanii. Sunt convins că
vocea Bisericii se va face auzită şi ascultată în sfere precum demnitatea umană, familia,
dar şi în privinţa recunoaşterii depline a libertăţii religioase şi a contribuţiei
pe care creştinii şi persoane de alte credinţe o pot aduce vieţii publice şi binelui
comun”.
Au existat tensiuni puternice cu guvernul, în lunile trecute. Cum
ar putea fi definite, în prezent, raporturile dintre Biserica Catolică din
Anglia şi guvern? INS - „Au fost într-adevăr tensiuni mari în ultima perioadă,
privind agenţiile de adopţie, referitoare la şcolile confesionale, puncte ce ating
principii foarte importante. Chestiunea agenţiilor de adopţie atinge primatul familiei,
concepţia catolică privind modul cel mai bun de educare al fiilor şi convingerea noastră
că a recunoaşte cuplurilor homosexuale acelaşi statut pe care-l au cuplurile heterosexuale
nu este just. Afirmând acest lucru, nu înseamnă că suntem „homofobici”, căci nu suntem
astfel, dar în acelaşi timp este necesar să afirmi anumite lucruri. Celălalt punct,
referitor la şcolile catolice: acestea contribuie din plin la binele comun al societăţii
engleze; copii şi tinerii primesc în aceste şcoli o educaţie optimă, în avantajul
lor personal dar şi al întregii ţări şi am speranţa că primul ministru nu va cere
reducerea acestora sau, şi mai rău, desfiinţarea lor, căci în Marea Britanie există
voci care afirmă că nu ar trebui să existe şcoli ale Bisericii Catolice. Eu l-am
întâlnit de mai multe ori pe actualul prim-ministru şi îl stimez mult pentru intenţia
şi eforturile de a reduce condiţiile de sărăcie ale copiilor şi adulţilor nu doar
în propria ţară, dar şi în continentul african. Mi-ar plăcea ca el să poate face din
Marea Britanie un exemplu de cum ţările bogate pot să contribuie – mai mult decât
au făcut-o până acum – la înlăturarea sărăciei şi a suferinţelor pe care aceasta le
produce în special în Africa, dar şi în alte părţi ale lumii. Aşadar, am mari speranţe
în ce-l priveşte pe Gordon Brown, cred că viitorul va fi de partea sa iar eu îi fac
cele mai bune urări şi îl asigur de rugăciunile mele.”