Sfântul Vasile cel Mare: apostol şi ministru al lui Cristos, împărţitor al tainelor lui Dumnezeu, crainic al împărăţiei, model şi regulă de pietate, ochi al trupului Bisericii, păstor al oilor lui Cristos, medic milostiv. Papa la audienţa generală, invită tinerii să fie martori curajoşi ai lui Cristos în vederea ZMT

(RV - 4 iulie 2007) Bucură-te a Bisericii făclie luminoasă. Astfel îl aclamă textele liturgice bizantine pe Sfântul Vasile cel Mare, unul dintre cei mai mari Părinţi ai Bisericii, căruia papa Benedict al XVI-lea i-a dedicat cateheza ţinută miercuri la audienţa generală, care având în vedere numărul mare de credincioşi, s-a desfăşurat în două faze. Papa a salutat mai întâi pelerinii prezenţi în bazilica Sfântul Petru iar apoi în Aula Paul al VI-lea a ţinut audienţa propriu-zisă.
Benedict al XVI-lea, încă de la începutul catehezei, a subliniat faptul că Sfântul Vasile cel Mare este un mare episcop din secolul al IV-lea:
Ins - "la care priveşte cu admiraţie atât Biserica din Răsărit cât şi Biserica din Apus pentru sfinţenia vieţii, pentru perfecţiunea doctrinei şi pentru sinteza armonioasă de calităţi speculative şi practice".

S-a născut în jurul anului 330 într-o familie de sfinţi, „adevărată Biserică domestică” ce trăia într-un climat de profundă credinţă. Şi-a făcut studiile la cei mai buni maeştri din Atena şi din Constantinopol. Nesatisfăcut însă de succesele sale lumeşti şi dându-şi seama că irosise multă vreme în ambiţii deşarte, el însuşi mărturiseşte:
Ins - „Într-o zi, ca şi cum m-aş fi trezit dintr-un somn profund, m-am îndreptat spre lumina minunată a adevărului Evangheliei..., şi am plâns pentru viaţa mea mizerabilă” (cfr Ep 223: PG 32,824a).
Atunci s-a dedicat cu hotărâre vieţii monastice în rugăciune, în meditarea Sfintelor Scripturi şi a scrierilor Părinţilor Bisericii şi în practicarea carităţii (cfr Epp. 2 şi 22), urmând şi exemplul surorii sale, Sfânta Macrina care trăia deja în ascetism monahal. Apoi a fost hirotonit preot şi în cele din rumă, în 370, episcop de Cesareea Capadociei, în Turcia de azi.

Ins - "Prin predica şi scrierile sale, Sfântul Vasile a desfăşurat o intensă activitate pastorală, teologică şi literară. Cu echilibru şi înţelepciune a ştiut să unească împreună slujirea sufletelor şi dedicarea timpului vieţii de rugăciune şi de meditaţie în singurătate. Folosindu-se de experienţa personală, a favorizat înfiinţarea multor „fraternităţi” sau comunităţi de creştini consacraţi lui Dumnezeu pe care îi vizita frecvent (cfr Grigore din Nazianz, Oratio 43,29 in laudem Basilii: PG 36, 536b). Prin cuvânt şi prin scrieri, multe din care au ajuns până la noi (cfr Regulae brevius tractatae, Proemio: PG 31,1080ab), îi îndemna să trăiască şi să înainteze pe calea desăvârşirii. Din operele sale s-au inspirat şi diferiţi leguitori a monahismului antic, întra care Sfântul Benedict care îl considera pe Vasile ca maestrul său (cfr Regula 73,2). În realitate, Sfântul Vasile a creat un monahism foarte special: nu închis faţă de comunitatea Bisericii locale, ci deschis spre ea. Monahii săi făceau parte din Biserica locală, constituiau nucleul ei animator care, precedând pe ceilalţi credincioţi în urmarea lui Cristos şi nu doar în credinţă, demonstra adeziunea fermă faţă de El - iubirea pentru El - mai ales în fapte de caritate. Aceşti monahi, care aveau şcoli şi spitale, erau în serviciul celor săraci şi au arărat astfel viaţa creştină în plinătatea ei. Slujitorul lui Dumnezeu Ioan Paul al II-lea - a amintit papa Benedict - vorbind despre monahism, a scris: „Se consideră de către mulţi că acea structură capitală a vieţii Bisericii care este monahismul a fost pusă, pentru toate secolele, în principal de Sfântul Vasile; sau că, cel puţin, nu a fost definită în natura ei cea mai specifică fără aportul său decisiv”( Lettera Apostolica , Patres Ecclesiae,2).
Ca episcop şi păstor al vastei sale dieceze, Vasile s-a îngrijit constant de condiţiile materiale dificile în care trăiau credincioşii; a denunţat cu fermitate relele; s-a angajat în favoarea celor mai săraci şi marginalizaţi; a intervenit şi pe lângă guvernanţi pentru a alina suferinţele populaţiei, mai ale în momentele de calamitate; a vegheat la libertatea Bisericii, opunându-se chiar celor puternici pentru a apăra dreptul de a profesa adevărata credinţă (cfr Grigore din Nazianz, Oratio 43,48-51 in laudem Basilii: PG 36,557c-561c). Lui Dumnezeu, care este iubire şi caritate, Vasile i-a dat o validă mărturie prin construirea a diferite aşezăminte de binefacere pentru cei nevoiaşi (cfr Basilio, Ep 94: PG 32.488bc), aproape un oraş al milostivirii care de la el a luat numele de Vasiliadă (cfr Sozomen, Historia Eccl. 6,34: PG 67, 1397a). Această structură se află la originea instituţiilor moderne spitaliceşti de intrenare şi de îngrijire a bolnavilor.
Conştient că „liturgia este culmea spre care tinde acţiunea Bisericii şi totodată izvorul din care provine toată puterea sa (Sacrosanctum Concilium 10), Vasile, deşi preocupat să realizeze caritatea care este semnul distinctiv al credinţei, a fost şi un înţelept „reformator litrurgic” (cfr Grigore din Nazianz, Oratio 43,34 in laudem Basilii: PG 36,541c). Ne-al lăsat de fapt o mare rugăciune euharistică - o anaforă - care de la el îşi ia numele şi a dat o rânduială fundamentală rugăciunii şi psalmodiei: prin impulsul său poporul a iubit şi cunoscut psalmii şi se ducea să-i recite chiar noaptea (cfr Basilio, In psalmum 1.1-2: PG 29,212a-213c).

Ins- "În felul acesta vedem - a observat Papa - că liturgia, adoraţia, rugăciunea merg împreună cu caritatea, se condiţionează reciproc.
Cu zel şi curaj, Vasile a ştiut să se opună ereticilor care negau că Isus Cristos este Dumnezeu la fel ca Tatăl (cfr Basilio, Ep. 9,3: PG 32, 272a; Ep 52,1-3: PG 32,392b-396a; Adv. Eunomium 1,20: PG 29556c). La fel, împotriva acelora care nu acceptau divinitatea Duhului Sfânt, el a susţinut că şi Duhul este Dumnezeu şi „trebuie să fie împreună cu Tatăl şi Fiul numărat şi adorat” (cfr De Spiritu Sancto: SC 17bis,348). De aceea, a afirmat papa Benedict, Vasile este unul dintra marii Părinţi care a formulat doctrina despre Sfânta Treima: unicul Dumnezeu, tocmai pentru că este Iubire, este un Dumnezeu în trei Persoane, care formează unitatea cea mai profundă care există, unitatea divină.

În iubirea sa pentru Cristos şi pentru Evanghelie, marele Capadocian s-a străduit şi să remedieze divizările din sânul Bisericii (cfr Epp. 70 şi 243), străduindu-se ca toţi să se convertească la Cristos şi la Cuvântul său (cfr De iudicio 4: PG 31, 660b-661a), forţă unificatoare, de care toţi credincioţii trebuie să asculte (cfr ibid. 1-3: PG 31, 653a-656c).

În concluzie, a spus Papa, Vasile s-a cheltuit complet în serviciul fidel pentru Biserică şi în exerciţiul multifor al ministerului episcopal. Potrivit programului trasat personal, el a devenit „apostol şi ministru al lui Cristos, împărţitor al tainelor lui Dumnezeu, crainic al împărăţiei, model şi regulă de pietate, ochi al trupului Bisericii, păstor al oilor lui Cristos, medic milostiv, tată şi doică, cooperator al lui Dumnezeu, agricultor al lui Dumnezeu, ziditor al templului lui Dumnezeu (cfr Moralia 80,11-20: PG 31,864b-868b).

Acesta este programul pe care Sfântul Vasile îl lasă vestitorilor Cuvântului - ieri ca şi azi - un program - a subliniat Papa - pe care el însuşi s-a străduit cu generozitate să-l pună în practică. În anul 379, Vasile, na având încă 50 de ani, copnsumat de osteneli şi de asceză, s-a întors la Dumnezeu, „în speranţa vieţii veşnice, prin Isus Cristos Domnul nostru (De Baptismo, 12,9). El a fost un om care a trăi cu adevărat cu privirea fixată asupra lui Cristos, un om al iubirii pentru aproapele. Plin de speranţa şi de bucuria creinţei, - a spus în încheierea catehezei Benedict al XVI-lea - Sfântul Vasile ne arată cum să fim cu adevărat creştini.

După terminarea a adresat un mesaj tinerilor în vederea Zilei Mondiale a Tineretului 2008, la Sydney în Australia.
„Fiţi curajoşi” în a mărturi iubirea lui Cristos. Le-a spus Pontiful tinerilor. La audienţă era prezent şi arhiepiscopul de Sydney, cardinalul George Pell, în fruntea unei delegaţii a Bisericii autraliene, care organizează viitoarea ediţie ZMT şi care se îngrijeşte să răspândească mesajul Papei.
La un an de la întâlnirea de la Sydney, în Australia, oraşul care va găzdui în iulie 2008 viitoarea ZMT, Benedict al XVI-lea şi-a înălţat glasul în aula Paul al VI-lea din Vatican pentru a amint „mai mult decât un eveniment” cât mai curând - a subliniat - „un timp de reînnoire spirituală, de ale cărei roade va beneficia întreaga societate”.
Ins - „Tinerilor prezenţi aici şi tuturor tinerilor din lume care se pregătesc la această voiasă întâlnire de credinţă vreau acum să vă adresez un călduros salut şi de vie încurajare”.
Apoi în engleză mesajul către tineri:
Ins - „Vreau să vă încurajez - le spune Papa - „să pregătiţi bine această minunată celebrare a credinţei care va fi trăită în compania episcopilor voştri, a preoţilor, călugărilor,a tinerilor lideri şi a toturor celorlalţi”. Şi de aici, invitaţia de a intra „pe deplin în viaţa parohiilor şi de a participa cu entuziasm la evenimentele diecezane”. Apoi apelul de a fi curajoşi martori ai Evangheliei, aşa cum mulţi tineri - a observat Papa - „împotriva valului de secularism redescoperă căutarea plină de satisfacţie pentru o frumuseţe, o bunăstare şi un adevăr autentic”.
Ascultaţi şi binecuvântarea apostolică invocată de papa Benedict al XVI-lea la terminarea audienţei generale imediat după recitarea în cor a rugăciunii Tatăl nostru:
Ins - Binecuvântarea apostolică.

Aici serviciul audio: