Realitatea comunităţilor de primire ale Asociaţiei "Arca": case-familie pentru bolnavi cu grave dizabilităţi pishice

(RV - 2 iulie 2007) 131 de comunităţi în 34 de ţări ale lumii şi multe proiecte: este realitatea actuală a Asociaţiei Arca, întemeiată în 1964 de canadianul Jean Vanier. Primesc persoane cu hadicap psihic şi vor să fie adevărate „focolare - cămine” unde fiecare să se simtă primit şi iubit aşa cum este. Două sunte comunităţile prezente în Italia: una la Ciampino, aproape de Roma şi alta la Quarto Inferiore, în provincia Bologna, care pe 16 iunie a inaugurat un nou complex cu casă-familie şi laboratoare profesionale. Dar şi la Ciampino lângă Roma se lucrează al extinderea centrului iar inaugurarea este prevăzută pentru luna octombrie.

Dar pentru ce acest efort pentru creşterea Asociaţiei? Adriana Masotti de la serviciile noastre centrale a stat de vorbă cu preşedintele „Arca Italia”, Anna Morelli Addario:
Ins - „O facem pentru că avem o cerere enormă de primiri: primiri ce provin de la familii care au ţinut în casă fiii lor cu hadicapuri grave şi mintale şi la un anumit moment nu mai reuşesc, şi în plus se preocupă de situaţia, cum spun, „după noi”. Fiind cele din Asociaţia Arca case pentru viaţă, faptul de a putea şti că aceşti fii ai lor pot avea un viitor într-un mediu liniştit, evident le dă o mare seninătate”.
 
Ce stă la baza spiritualităţii fondatorului Jean Vanier şi de une această alegere de a-i sluji pe cei mai din urmă ai societăţii?
Ins - „Jean Vanier era fiul guvernatorului Canadei. Începuse studiile filozofice la Paris şi la un moment dat a intrat în contact cu un preot care l-a purtat în diferite institute unde erau primite persoane cu handicap care trăiau în situaţii dramatice. El şi-a dedicat toată viaţa şi a primit în casa sa două persoane cu handicapuri mentale, luându-le din institutele psihiatrice şi de aici s-a născut totul. În fapt, spiritul de bază al Asociaţiei Arca este acela „de a trăi cu”, a recrea un raport de viaţă familială”.

Cum se trăieşte în casele comunităţii „Arca”?
Ins - Ca într-o casă normală: pentru Arca sunt importante sărbătorile, aniversărlie zilelor de naştere. Alături de casă sunt aşa-zisele laboratoare, în parte laboratoare pentru ocupaţie, şi în parte laboratoare de reterzire pentru cei mai gravi: fizioterapie, logopedie”.
 
Asistenţii sunt toţi voluntari?
Ins - Nu. Avem asistenţi care au decis să-şi trăiască viaţa în asociaţia „Arca”. Sunt apoi alţii care sunt tineri şi care decid să petreacă acolo un an, şase luni. Alături de aceştia sunt şi aşa-zişii profesionali: educatori, fizioterapişti, psihiatri, psihologi...”
 
Desigur, experienţa voluntarilor, a acestor tineri sau a celui care decide să trăiască astfel toată viaţa nu trebuie să fie uşoară...
Ins - „Eu îmi amintesc că o dată sosise un băiat, un tânăr biolog, şi se gândea că a fost trimis într-un loc complet diferit. Intrarea într-o casă cu persoane astfel lovite de viaţă, l-a pus într-o situaţia de angoasă profundă şi voia să scape. După o săptămână se schimbase şi apoi nu voia să mai plece, încât, terminată perioada fixată pentru obiecţia de conştiinţă, a cerut să rămână ca asistent la Arca”.
 
Aici serviciul audio: