Scrisoarea Papei Benedict al XVI-lea către episcopii, preoţii, persoanele consacrate şi credincioşii laici din Republica Populară Chineză: prezentare

(RV - 30 iunie 2007) Un document îndelung aşteptat, semn al iubirii şi apropierii spirituale a Papei faţă de comunitatea catolică prezentă în China: cu acest spirit, a fost publicată sâmbătă Scrisoarea lui Benedict al XVI-lea adresată episcopilor, preoţilor, persoanelor consacarte, călugări şi călugăriţe şi credincioşi laici ai Bisericii catolice din Republica Populară Chineză. Domcumentul pontifcal, care în versiunea italiană are 54 pagini şi 20 capitole, purtând data de 27 mai 2007, solemnitatea Coborârii Duhului Sfânt, oferă îndrumări privind viaţa Bisericii şi opera de evanghelizare în China, răspunzând la numeroase cereri sosite la Sfântul Scaun în ultimii ani. Într-o notă emisă de Sala vaticană de presă, se subliniază că Scrisorarea „tratează chestiuni esenţial religioase” şi „nu este prin urmare un document politic” nici „nu vrea să fie un act de acuză împotriva atutorităţilor guvernamentale, deşi neputând ignora cunoscutele dificultăţi pe care Biserica din China trebuie să le înfrunte zilnic”. Asemenea problematici, lămureşte o Notă explicativă, au fost analizate în Vatican de o Comisie restrânsă. În zilele de 19 şi 20 ianuarie, apoi, Papa a decis să convoace o reuniune la care au luat parte şi diferiţi ecleziastici chinezi. În urma acestei întâlniri, Comisia s-a străduit să pregătească documentul, care, în mod semnficativ, a fost semnat de Papa la 27 mai, în duminica Rusaliilor. Prin această Scrisoare, Papa instituie o Zi de rugăciune pentru Biserica din China, care se va celebra la 24 mai.
Ins- secvenţe muzicale chieneze
Deci o profundă afecţiune pentru toată comunitatea catolică din China şi pasionată fidelitate faţă de valorile tradiţiei catolice pe tărâm ecleziologic: acestea sunt cele două principii din care se inspiră Benedict al XVI-lea în Scrisoarea cătr catolicii chinezi cărora Papa le manifestă înainte de toate „apropierea sa fraternă". „Voi - scrie papa Benedict, la începutul Scrisoirii - ştiţi bine cât sunteţi de prezenţi în inima mea”. Şi chiar de la primele rânduri, îşi exprimă bucuria intensă pentru fidelitatea catolicilor chinezi faţă de Cristos şi faţă de Biserică, „uneori chiar cu preţul unor grave suferinţe”. O mărturie de fidelitate, reafirmă, oferită „în circumstanţe cu adevărat dificile”. Credincioşilor, Sfântul Părinte le cere dialog, înţelegere şi iertare când este necesar. Îi invită deci la un drum serios spre o completă comuniune pentru a rămâne fideli lui Cristos şi Succesorului lui Petru, într-un dialog „respectuos şi constructiv” cu guvernul.

Papa arată preţuire pentru atingerea din partea Chinei a unor obiective semnificative de progres economic social şi relevă că, mai ales în rândul tinerilor, pe de o parte creşte interesul pentru dimensiunea spirituală; pe de alta, se simte „tendinţa spre materialism şi hedonism”. Pontiful exortă, astfel, Biserica care este în Chinaa să fie martoră a lui Cristos, „să privească înainte cu speranţă şi să se măsoare, în vestirea Evangheliei, cu noile sfidări pe care poporul chinez trebuie să le înfrunte”.

Pe de altă parte, prin Scrisoare, Pontiful trimite şi un mesaj special autorităţilor civile. Sfântul Scaun reafirmă disponibilitatea la dialog şi subliniază că nu vrea să se amistece în afacerile interne ale comunităţilor politice. „China să ştie - afirmă Papa - că Biserica catolică are propunerea vie de a oferi, încă o dată, un umil şi detinteresat serviciu, în ceea ce îi revine, pentru binele catolicilor chinezi şi pentru cel al tuturor locuitorilor ţării”.
Totuşi, Benedict al XVI-lea reafirmă poziţia Sfântului Scaun asupra libertăţii religioase. „Rezolvarea problemelor existente - se citeşte în capitolul IV - nu poate fi obţinută printr-un permament conflict cu autorităţile civile legitime; în acelaşi timp, însă, nu este acceptabilă capitularea în faţa acestora, când ele se amestecă în mod injust în materii ce privesc credinţa şi disciplina Bisericii”. Autorităţile civile, scrie Benedict al XVI-lea, „sunt foarte conştiente că Biserica, în învăţătura ei, invită credincioşii să fie buni cetăţeni”, „dar este la fel de clar că ea cere Statului să garanteze” cetăţenilor catolici „deplina exercitare a credinţei lor, în respectul unei autentice libertăţi religioase”.

Sfântul Scaun, deci, în numele întregii Biserici catolici, formulează auspicii pentru deschiderea unui spaţiu de dialog cu autorităţile de la Pechin, pentru ca, depăşite neînţelegerile din trecut, să se poată lucra împreună pentru binele poporului chinez. Papa recunoaşte că atare normalizare de raporturi va cere timp. Cu toate acestea, la fel ca predecesorul său Ioan Paul al II-lea, este convins că atare normalizare va oferi o contribuţie fără egal la pacea lumii.

Venind la aspectele mai specific ecleziale, Papa se opreşte asupra „situaţiei de puternice contraste care vede implicaţi credincioşi lici şi păstori” chinezi. Papa reminteşte că pentru unitatea Bisericii în fiecare dintre naţiuni, fioecare episcop trebuie să fie în comuniune cu ceilalţi episcopi şi toţi, la rândul lor, în comuniune vizibilă şi concretă cu Papa. „Biserica care este în China - se citeşte în Scrisoare - este chemată să trăiască şi să manifeste această unitate, într-o mai bogată spiritualitate de comuniune”. În capitolul 7, documentul pontifical se opreşte asupra Asociaţiei Patriotice care, este reamintit, este un organism voit de Stat, străin de structura Bisericii, cu pretenţia de a se pune deasupra episcopilor înşişi şi de a conduce comunitatea eclezială. Finalităţile sale declarate de a pune în practică principiile de independenţă şi autonomie, autogestiune şi administraţie a Bisericii sunt deci neconciliabile cu doctrina catolică, şi, în afară de aceasta, au „provocat divizări atât între cler cât şi între credincioşi”. Şi mai departe, Scrisoarea evidenţiază că unitatea şi comuniunea „suint elemente esenţiale şi integrale ale Biserici catolice; de aceea proiectul unei Biserici ’independente’, în cadrul religios al Sfântului Scaun este incompatibil cu doctrina catolică”.

În capitolele 8 şi 9, Papa îşi îndreaptă atenţia spre starea episcopatului chinez şi înfruntă delicata temă a ordinaţiunilor sau consacrărilor episcopale, care, cum aminteşte Scrisoarea, „atinge inima însăşi a vieţii Bisericii” şi repreznintă „un element constitutiv al exerciţiului deplin al dreptului la libertatea religioasă”. Este reafirmat că numnirea episcopilor revine Papei „dpret garanţiei a unităţii Bisericii” şi că o ordinaţiunea sau consacrare episcopală ilegitimă reprezintă „o dureroasă rană pentru comuniunea eclezială”. Scrisoarea urează ajungerea la un acrod cu guvernul pentru a rezolva unele chestiuni privind alegerea candidaţilor, publicarea numirii şi recunoaşterea din partea autorităţilor civile. Legitimarea episcopilor consacraţi fără mandat apostolic, evidenţiază documentul, este o chestiune foarte delicată şi priveşte mai ales persoana episcopului. Pentru aceasta, fiecare caz trebuie studiat în sine, mai ales când lipseşte un adevărat spaţiu de libertate. „Ce mare bogăţie spirituală - scrie Papa - ar deriva pentru toată Biserica din China, dacă în prezenţa condiţiilor necesare şi aceşti păstori ar ajunge la comuniunea cu Succesorul lui Petru şi cu tot episcopatul catolic”.

În capitolul 10, se deschide a doua parte a Scrisorii, dedicată în întregime Orientărilor sau Îndrumărilor de viaţă pastorală. Sfântul Părinte pune accentul pe importanţa formării creştinilor, a clerului precum şi a laicilor. Şi nu omite să se oprească asupra rolului familiei în China, invitând catolicii „să simtă în mod mai viu şi urgent misiunea lor” pentru binele întregii societăţi. Benedict al XVI-lea cere şi credincioşilor chinezi să trăască intens propria vocaţie misionară. În diferite părţi ale Scrisorii, Papa se opreşte la mărturia creştinilor care şi-au dat viaţa pentru credinţă şi reprezintă exemplul şi sprijinul noii evanghelizări. În paginile conclusive, Papa considerând unele evoluţii pozitive ale situaţiei Bisericii în China, comunică revocarea facultăţilor şi directivelor de ordin pastoral acordate în timpuri deosebit de dificie pentru Biserică.

Scrisoarea se încheie cu anunţarea din partea Papei a instituirii unei Zile de rugăciune prntru Biserica din China, de ţinut la 24 mai, în comemorarea liturgică a Sfintei Fecioare Maria, Ajutorul Creştinilor, venerată cu mare devoţiune la sanctuarul marian din Sheshan la Shanghai. În aceeşi zi, este urarea papei, catolicii din lumea întreagă să ceară Domnului pentru credincioţii din China „darul perseverenţei în mărturie”, siguri fiind că suferinţele din trecut vor fi premiate, „chiar dacă uneori totul poate părea un trist faliment”.
Ins - secvenţe muzicale chineze
 
Aici serviciul audio: