Isus Cristos nu poate fi comparat cu Buda, Confucius ori Socrate: omilia lui Benedict al XVI-lea la Sfânta Liturghie în solemnitatea Sfinţilor Apostoli Petru şi Paul

RV 29 iun 2007. În solemnitatea Sfinţilor apostoli Petru şi Paul, Benedict al XVI-lea a impus palium-ul la 46 de arhiepiscopi şi a reafirmat angajarea sa în căutarea comuniunii depline a creştinilor, la Sfânta Liturghie celebrată în bazilica vaticană, cu participarea unei delegaţii a Patriarhului ecumenic de Constantinopol Bartolomeu I. La omilie, Papa a pus accentul pe unicitatea lui Isus, care nu este un simplu profet, ci Fiul lui Dumnezeu. La recitarea antifonului marian Angelus Domini (Îngerul Domnului), Benedict al XVI-lea a subliniat importanţa drumului ecumenic, a îndreptat un salut special oraşului Roma în ziua Sfinţilor ocrotitori şi a anunţat că în octombrie va efectua o vizită pastorală la Napoli.

În mărturisirea de credinţă a lui Petru "putem să ne simţim şi să fim cu toţii una, în ciuda dezbinărilor care în decursul veacurilor au sfâşiat unitatea Bisericii cu urmări care continuă şi acum". La Sfânta Liturghie din solemnitatea Sfinţilor Petru şi Paul, Benedict al XVI-lea a pus accentul pe căutarea deplinei comuniuni, întotdeauna prezentă – a precizat – în voinţa patriarhului ecumenic de Constantinopol şi a episcopului Romei. La omilia sa, Papa a oferit credincioşilor o reflecţie pasionată despre semnificaţia mărturisirii lui Petru, moment decisiv al drumului ucenicilor în jurul lui Isus. De mare valoare, este atribuirea lui Simon, fiul lui Ioan, al supranumelui de Chefa, piatră:
INS – "Isus afirmă că vrea să edifice Biserica sa 'pe această piatră' şi în această perspectivă, îi conferă lui Petru puterea cheilor (cf Mt 16,17-19). Din aceste pasaje reiese în mod clar că mărturisirea de credinţă a lui Petru este inseparabilă de însărcinarea pastorală ce i-a fost încredinţată în raport cu turma lui Cristos".

Toţi evangheliştii, a observat Pontiful, subliniază că mărturisirea lui Petru are loc în momentul în care Isus, după ce a predicat în Galilea, se îndreaptă cu hotărâre spre Ierusalim, pentru a împlini prin moartea pe cruce şi prin înviere, misiunea mântuirii sale". Ucenicii sunt implicaţi în această decizie a lui Isus:
INS – "Isus îi invită să facă o alegere care îi va conduce să se deosebească de mulţime pentru a deveni comunitatea celor care cred în El, 'familia' sa, începutul Bisericii. Într-adevăr, sunt două moduri de a-l vedea şi de a-l cunoaşte pe Isus: unul, al mulţimii, mai superficial; celălalt, al ucenicilor, mai pătrunzător şi autentic. Prin îndoita întrebare 'cine spun oamenii că sunt eu' – 'voi, cine spuneţi că sunt', Isus îi invită pe ucenici să ia conştiinţă de această dublă perspectivă".

Oamenii, a continuat Papa, cred că Isus este un profet. Acest lucru nu este fals, dar nu e suficient; este inadecvat. Este necesar, a avertizat, să se meargă în profunzime, să se recunoască singularitatea persoanei lui Isus din Nazaret, noutatea sa:
INS – "Şi astăzi este la fel: mulţi se apropie de Isus, pentru a spune astfel, din exterior. Marii cercetători îi recunosc statura spirituală şi morală, influenţa asupra istoriei omenirii, comparându-l cu Buda, Confucius, Socrate şi alţi înţelepţi şi mari personaje ale istoriei. Ei nu ajung, însă, să-l recunoască în unicitatea sa".

Deseori, a spus mai departe succesorul lui Petru, Isus mai este considerat ca unul din marii fondatori de religii, din care oricine poate lua ceva pentru a-şi forma o proprie convingere. După cum atunci, a constatat, lumea avea opinii diverse despre Isus, la fel ca atunci, şi nouă Isus ne repetă întrebarea sa: 'Dar voi, cine spuneţi că sunt eu?' (Mt 16, 15). Iată, aşadar, a îndemnat papa Benedict, că trebuie să ne facem propriu răspunsul lui Petru: 'Tu eşti Cristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu!' (v. 16). Papa a evidenţiat apoi raportul personal dintre Isus şi Petru şi îndatorirea încredinţată de Domnul înrădăcinată în raportul personal pe care Isus istoric l-a avut cu Simon pescarul. Lui Petru i-a încredinţat o îndatorire particulară, recunoscând astfel în el un dar special de credinţă din partea Tatălui ceresc. De aici, unicitatea experienţei lui Simon Petru:
INS – "Paralelismul între Petru şi Paul este sugestiv, dar nu poate reduce importanţa drumului istoric al lui Simon împreună cu Învăţătorul şi Domnul său, care încă de la început i-a atribuit caracteristica de "stâncă" pe care avea să clădească noua sa comunitate, Biserica".

Papa a notat că în evanghelii, mărturisirea de credinţă a lui Petru este urmată întotdeauna de anunţul – din partea lui Isus – a patimii sale apropiate. În faţa acestui anunţ, Petru reacţionează pentru că nu reuşeşte încă să înţeleagă. Şi totuşi, este un element fundamental asupra căruia Isus insistă cu tărie. Evenimentul Crucii îşi dezvăluie sensul deplin numai dacă acest om care a pătimit şi a murit pe cruce, era cu adevărat Fiul lui Dumnezeu. Drumul spre glorie, a subliniat, este o cale îngustă, un mod scandalos pentru ucenicii din orice epocă, înclinaţi să gândească invevitabil după logica oamenilor şi nu după gândul lui Dumnezeu:
INS – "Şi astăzi, la fel ca în timpurile lui Isus, nu este suficient să ai dreapta mărturisire de credinţă: este necesar să învăţăm mereu din nou de la Domnul modul apropriat în care el este Mântuitorul şi calea pe care trebuie să-l urmăm. Trebuie să recunoaştem, de fapt, că şi pentru cine crede, Crucea este întotdeauna greu de acceptat. Instinctul împinge la evitarea ei şi ispititorul induce să gândim că este mai înţelept să ne îngrijim de propria mântuire decât să pierdem propria viaţă din fidelitate faţă de iubire".
Pentru mulţi, chiar şi în zilele noastre, este greu să accepte ca Isus să revendice pentru sine aceeaşi autoritate a lui Dumnezeu. Ucenicii înşişi au ajuns cu greu să înţeleagă adevărul că el era Mesia, credinţa lor, prin urmare a trebuie să se adecveze în mod treptat. Credinţa noastră, aşadar, se prezintă ca un pelerinaj care îşi găseşte momentul fontal în experienţa lui Isus istoric, îşi găseşte fundamentul ei în misterul pascal dar apoi trebuie să meargă mai departe graţie lucrării Spiritului Sfânt.

După omilie, s-a desfăşurat ceremona sugestivă a impunerii palium-ului celor 46 de arhiepiscopi numiţi în ultimul an: este o stolă de lână albă, simbol al puterii de jurisdicţie pe care mitropolitul în comuniune cu Biserica Romei o dobândeşte în propria provincie ecleziastică. Arhiepiscopii proveneau din întreaga lume, expresie a universalităţii Bisericii, precum italianul Angelo Bagnasco, arhiepiscop de Genova, brazilianul Odilo Scherer, arhiepiscop de Sao Paulo, indianul Oswald Gracias, arhiepiscop de Bombay şi burundezul Evariste Ngoyagoye, arhiepiscop de Bujumbura, polonezul Kazimierz Nycz, arhiepiscop de Varşovia.
Credincioşii s-au rugat pentru Papa, pentru Biserica Romei, precum şi patriarhatul de Constantinopol, desigur, pentru noi arhiepiscopi mitropoliţi, pentru toţi cei care suferă injustiţie şi violenţă, pentru misionari, martori ai Evangheliei pe drumurile omenirii.

Celebrarea solemnă s-a încheiat cu rugăciunea Papei la mormântul Sfântului apostol Petru, însoţit fiind de şeful delegaţiei ortodoxe, în timp ce adunarea liturgică intona cuvintele lui Isus "Tu es Petrus" – "Tu eşti Petru"...
La rugăciunea Angelus, Benedict al XVI-lea a amintit proclamarea unui an jubiliar dedicat Sfântului Paul, joi seară, în bazilica romană dedicată Apostolului neamurilor, şi a reînnoit angajarea în cauza unităţii tuturor ucenicilor lui Cristos, pentru deplina comuniune între Orientul şi Occidentul creştin.

Aici, serviciul audio: