Mons. Vincenzo Paglia: Nu putem continua să ne lăsăm absorbiţi doar de propriile preocupări, mai ales în aceste timpuri în care războaiele izbucnesc atât de uşor

(RV – 20 iunie 2007) Nu s-a stins încă vibrantul apel pentru pace şi împotriva războaielor lansat de papa Benedict al XVI-lea duminică, când s-a aflat în prima sa vizită la Assisi (Italia). Dar ce impresie a suscitat acest apel intr-un loc devenit – din 1986 – un centru planetar al dialogului?

Să aflăm opinia monseniorului Vincenzo Paglia – episcop de Terni – Narni – Amelia – prezent la Assisi an de an, de când Ioan Paul al II-lea a convocat Ziua de rugăciune interreligioasă
INS – „Trebuie să mărturisesc că am fost impresionat în adâncul inimii, pentru că în 1986 mă aflam la Assisi când papa Ioan Paul al II-lea a cerut reprezentanţilor religiilor să se adune pentru a invoca împreună, de la Cel de Sus, pacea pe care pare că oamenii nu ştiu să o obţină. Din păcate, chiar la începutul acestui mileniu, vedem cât este de dificil pentru oameni să găsească pacea şi cât este de uşor, in schimb, să iniţieze un război. Să ne gândim, de exemplu, la ce se întâmplă în aceste zile în Gaza… . Iată de ce acest apel pentru pace – ce pleacă de la Assisi şi care a găsit în Sfântul Francisc un exponent – trebuie să fie ascultat căci suntem pe marginea prăpastiei. Există o nevoie urgentă de pace, de ascultare a cuvintelor Papei, nu putem continua să ne lăsăm absorbiţi de propriile preocupări mai ales în aceste timpuri în care războaiele izbucnesc atât de uşor”.
Un apel răsunător, dar nu disperat, căci Sfântul Părinte indică existenţa unei soluţii, aşa cum există soluţii pentru dialogul interreligios …
 
INS – „Aceste adunări interreligioase, care se desfăşoară an de an, fără întrerupere, începând din 1986 arată că pacea este posibilă, iar eu v-aş putea da exemple privind fructele unor astfel de reuniuni de rugăciune. În 1987, când sa repetat rugăciunea pentru pace în bazilica Santa Maria in Trastevere (la Roma), în ultimul moment, participanţii musulmani au văzut că printre cei invitaţi se afla şi un evreu, motiv pentru care nu voiau să urce pe scenă. Vă puteţi imagina stânjeneala într-o astfel de situaţie, căci în acest fel era compromisă întreaga ceremonie. Ei bine, acest evreu a înţeles cum stăteau lucrurile şi şi-a dat jos de pe cap „kippa” (tradiţionalul acoperământ al capului purtat de evrei), iar adunarea de rugăciune a continuat fără probleme. Azi, după 10 ani de la acea întâmplare, evreii şi musulmanii nu numai că vin la aceste întâlniri în veşminte religioase, dar se întrec în a se îmbrăţişa frăţeşte şi în a se prezenta în public împreună. Îmi pare un vis…e ca şi cum s-ar fi deschis o fereastră spre un vis posibil, acela că a aparţine unor religii diferite nu însemnă că trebuie să ne împotrivim unii altora, dar putem fi unii şi alţii alături; chiar dacă rămânem diverşi putem fi uniţi în invocarea păcii pentru toţi”.


Dar referitor la un punct esenţial asupra căruia s-a oprit Papa la Assisi, şi anume cel al discernământului moral dintre ceea ce este bine şi ceea ce este rău…?
INS – „Papa a făcut bine când a clarificat în mod precis faptul că iertarea – care este o altă faţă a iubirii – nu înseamnă anularea graniţelor, anularea binelui şi a răului, a cuvintelor ce le definesc. Nu. Iertarea este acea forţă spirituală care nu permite omului să rămână sclav al răului, al păcatului, sclav al singurătăţii şi al violenţei. Trebuie înţeles că iertarea nu înseamnă anularea răului prin camuflarea şi ascunderea acestuia şi faptul că iubirea este o forţă absolut extraordinară şi de neînvins.”
 
Aici serviciul audio: