Cine se îndreaptă spre Dumnezeu se apropie mai mult de oameni: a afirmat Benedict al XVI-lea la audienţa generală dezvoltând o cateheză despre Sfântul Atanasiu, episcop de Alexandria

(RV - 20 iunie 2007) Dublu salut, miercuri dimineaţă, pentru Benedict al XVI-lea adresat zecilor de mii de pelerini din cinci continente reuniţi în Vatican pentru audienţa generală. Papa s-a întreţinut mai întâi pe scurt cu credincioşii adunaţi în bazilica vaticană pentru a se deplasa apoi în Aula Paul al VI-lea, unde a dezvoltat o cateheză despre un altul dintre marii martori ai creştinismului de la origini: episcopul Sfântul Atanasiu sau Atanasie din Alexandria Egiptului. Benedict al XVI-lea a încheiat apoi audienţa cu un apel pentru refugiaţii din toată lumea, în coincidenţă cu Ziua Mondială dedicată lor.

În lumea contemporană traversată de relativismul religios şi etic, coerenţa faţă de mesajul lui Cristos, care rămâne de neclintit în faţa atacurilor sau marginalizărilor, este o valoare care are în vieţile Sfinţilor două mii de ani de modele de referinţă. Unul din ei este fără îndoială Sfântul Atanasiu din Alexandria, care a trăit la începutul secolului 4, prezentat de Papa ca unul dintre ’cei mai importanţi şi veneraţi părinţi ai Bisericii antice’, un „model de ortodoxie”. Împreună cu foarte mulţii pelerini care, din cauza caniculei greu suportabile în aceste zile la Roma, au fost distribuiţi între Aula Paul al VI-lea şi Bezilica Sfântul Petru, Benedict al XVI-lea a reparcurs viaţa Sfântului Atanasiu, emblematică pentru dificultăţile care au lovit Biserica din primele timpuri şi pentru curajul cu care nenumăraţii martori au apărat cauza Evangheliei. Atanasiu, în special, a amintit Pontiful, a fost „cel mai important şi tenace adversar al ereziei ariene care atunci ameninţa credinţa în Cristos, minimizându-i divinitatea, după o tendinţă - a comentat Papa - curentă în istorie şi pe care o vedem în act în diferite moduri şi astăzi”. Conciliul de la Niceea din anul 325, la care tânărul Atanasiu a luat parte, a reafirmat că Isus, Fiul, este „de aceeaşi fiinţă” cu Dumnezeu, Tatăl. Iar în baza acestui principiu, Atansiu a combătut cu fermitate erezia şi pe el a fondat predica sa:
Ins- „Intenţia fundamentală a întregii lupte teologice a Sfântului Atanasiu era tocmai aceea că Dumnezeu este accesibil. Nu este un Dumnezeu secundar, este Dumnezeul adevărat, şi prin comuniunea noastră cu Cristos noi putem să ne unim în mod real cu Dumnezeu. El a devenit realmenete ’Dumnezeu cu noi (...) Da, fraţi şi surori! Avem atâtea motive de gratitudine faţă de Sfântul Atanasiu. Viaţa sa, ca cea a lui Anton şi a nenumăraţi alţi sfinţi, ne arată că „cine merge spre Dumnezeu nu se îndepărtează de oameni, dar devine în schimb cu adevărat apropiat lor”.

Bătălia împotriva lui Arie - căruia întâmplări extraecleziale i-au restitutit credibilitate - l-a costat un îndelungat exil pe Sfântul Atanasiu care în acea perioadă s-a apropiat de monahism. Şi acest aspect, a amintit Benedict al XVI-lea i-au adus o ulterioară faimă episcopului exilat care a devenit prieten al marelui eremit până la punctul de a-i scrie o foarte norocoasă biografie, definită de Papa „un best seller al literaturii antice creştine”. „Viaţa Sfântului Anton”,- acesta este titlul operei- ’a contribuit mult - a afirmat Pontiful - la răspândirea monahismului în Orient şi în Occident”. Chiar dacă eremiţii, a sacris Atanasiu, „acţionează în secret şi vor să rămână ascunşi” totuşi, a citat Papa:
Ins - „Domnul îi arată tuturor ca o candelă, pentru ca toţi care aud vorbindu-se de ei să ştie că e posibil a urma poruncile şi a prinde curaj în a parcurge drumul virtuţii”.
Un drum pe care Benedict al XVI-lea l-a tradus în solidaritate şi sprijin când a lansat un puternic apel în conicidenţă cu Ziua Mondială a Refugiatului decretată de ONU:
Ins - „A-i primi pe refugiaţi şi a le da ospitalitate este pentru toţi un gest obligatoriu de solidaritate umană, pentru ca ei să nu se simtă izolaţi din cauza intoleranţei şi dezinteresului. În afară de aceasta, pentru creştini, este un mod concret de a manifesta iubirea evanghelică. Urez din inimă ca acestor fraţi şi surori ai noştri încercaţi greu de suferinţă să le fie garantat azilul şi recunoaşterea drepturilor lor, şi invit responsabilii naţiunilor să ofere protecţie tuturor celor care se găsesc în delicate situaţii de necesitate”.

În fine, după ce a adresat saluturi particulare delegaţâiei Pralamentului Federaţiei Ruse, capelanilor Suveranului Oridin Militar de Malta şi după ce a amintit „exemplul admirabil de austeritate şi curăţie evanghelică” oferi de Sfântul Alois de Gonzaga - a cărui comemorare liturgică Biserica o celebrează joi 21 iunie - Benedict al XVI-lea a încheiat, vorbind în polonă, cu un gând privind tinerii care se pregătesc de vacanţa de vară.
Ins - „Fie ca acest timp de odihnă să să apropie mai mult încă de Dumnezeu: văî urez ca să vă întoarcezi din vacanţă îmbogăţiţi şi îmfrumuseţaţi spiritualiceşte. Vouă tuturor prezenţi aici, familiilor voastre, copiilor şi tinerilor, o binecuvântare din inimă. Lăudat să fie Isus Cristos”.
Îată şi binecuvântarea apostolică invocată da papa Benedict al XVI-lea la terminarea audienţei general, imediat după intonarea în cor a rugăciunii „Pater-noster - Tatăl nostru”, binecuvântare păe care o ewxitnde bucuros la toţi care, pe calea undelor, o primesc în spirit de credinţă.
Ins - Binecuvântarea apostolică

Aici serviciul audio: