Vineri în solemnitatea Preasfintei Inimi a lui Isus, Ziua pentru sanctificarea clerului: amplu interviu cu secretarul Congregaţiei pentru Cler, mons. Mauro Piacenza

(RV - 14 iunie 2007) Se celebrează vineri, în solemnitatea Preasfintei Inimi a lui Isus, Ziua pentru sanctificarea clerului. O zi voită de papa Ioan Paul al II-lea în 1995. Această zi are ca scop conştientizarea poporului lui Dumnezeu privind rolul de neînlocuit al preoţiei. Întrebarea pe care şi-o pun mulţi este pentru ce această zi cade în solemnitatea Inimii Preasfinte a lui Isus. Răspunde secretarul Congregţiei pentru Cler, mons. Mauro Piacenza:
Ins - „Inima, ştim, este simbolul sentimentelor. Când vedem reprodusă inima într-un tablou, ne gândim imediat la iubire, la plapitarea sentimentelor. Inima lui Isus este simbolul, punctul de atribuţie propriu al carităţii sale pastorale faţă de suflete. Când privim la acea Inimă ne gândim la invitaţia lui Isus din Evanghelie „Veniţi la mine, voi toţi care sunteţi osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi uşura”. Atunci, preotul, pe de o parte se simte iubit şi primit ca prieten: „Nu vă mai chem servitori, ci prieteni”, spune Isus preoţilor şi apostolilor săi; şi prin urmare se simte înţeles chiar şi în momentele singurătăţii sale sau în drama dificultăţii de a împărtăşi valorile pe care trebuie să le comunice unei societăţi secularizate; pe de altă parte, pentru preot este o şcoală, adică este o şcoală pentru a putea fi inundat de acea caritate pastorală spre a fi el însuşi refigiu al sufletelor. Însăşi prezenţa preotului, chiar şi numai a-l vedea - şi pentru aceasta este important şi ca el să poată fie identificat în extern după haina sa şi modul corespunzător de a se comporta, - trebuie să fie un semn: persoanele, văzând trecând un preot, ar trebui să simtă acest sens de paternitate, de primire, de înţelegere, de refugiu, de adăpost, de siguranţă, şi acest lucru pentru toţi, în orice situaţie. Aş spune deci că este şi o şcoală deosebită pentru a fi buni duhovnici, pentru a administra milostivirea lui Dumnezeu”.

Ce figură de preot aşteaptă astăzi comunitatea creştină?
Ins - „Aş spune o figură de preot foarte diferită de cea pe care mijloacele de comunicare socială, în general, o prezintă publicului: de fapt, este prezentat aproape ca un yuppy. Preotul la care se aşteaptă este mai ales omul lui Dumnezeu şi acest lucru l-am putut constata şi când timp, mai mulţi ani, am fost profesor de religie în unele licee. Am văzut mereu că elevii pot chiar să râdă, să glumească, să-l bată pe umăr pe profesorul de religie, pe preot, dar când caută într-adevăr preotul, caută omul lui Dumnezeu. Caută adică un om ca Sfântul Paroh din Ars, ca Sfântul Ioan Bosco, fiecare, bineînţeles, cu caracterul său, dar în mod cert omul pătrus de prezenţa lui Dumnezeu. Când se vorbea despre parohul din Ars, se spunea: „Pe cine ai mers să-l vezi?”. Răspunsul era: „Am mers să-l văd pe Dumnezeu într-un om”. Cred că chiar şi laiciştii, şi persoanele care s-au îndepărtat mult de credinţă, în cutele ascunse ale inimii lor, când se vorbeşte despre preot, când ar trebui să-şi deschidă sufletul, caută un om al lui Dumnezeu”.

Ce sfidări stau în faţa preotului de azi?
Ins - „În mod cert aceleaşi provocări pe care le indică Sfântul Părinte şi anume cea a secularizării, a relativismului, cea a aşa-zisei gândiri slabe, care este din păcate foarte puternică în slăbiciunea sa tocmai pentru că este foarte difuză în cultura de masă, vehiculată şi de mijloacele de comunicare. Mă gândesc la indiferentism, şi când spun irenism vreau să spun tocmai un fel de indiferenţă generală pentru că binele şi răul sunt puse pe acelaşi plan. Atunci nu se vede suficient necesitatea absolută, şi nu relativă, a Domnului nostru Isus Cristos ca Răscumpărător al omului. Cred că ademenirile sunt cele ale culturii contemporane: o toleranţă intolerantă, care tolerează tot cu excepţia adevărului, a propunerii adevărului. Nu se poate pretinde ca toţi să fie în această dimensiune a adevărului obectiv, dar ca să-l caute ca aspiraţia cea mai profundă a omului. Există acest amestec de linii relativiste, dar şi o cultură vag new age, în mod vag teistă. Căutarea valorilor, există, dar este vorba de valori în sens vag şi nu valoarea care este Isus Cristos: Calea, Adevărul şi Viaţa. Acest suport cultural, mai curând materialist, este însă în contradicţie, pentru că în acelaşi timp se caută o mare spiritualitate şi este ceea ce omul lui Dumnezeu, preotul trebuie să dea. Vedem, însă, materialism, secularism şi aproape o derâdere a marilor valori. E nevoie de acest lucru: preotul care nu merge după lume, dar trebuie să fie plin de Dumnezeu pentru ca lumea să meargă după el şi deci după Dumnezeu; trebuie, prin urmare, să ştie să înfrunte aceste sfidări cu o mare rezervă de iubire de Dumnezeu, acumulată zilnic şi de pasiune pentru misiunea sa”.

Un preot sfânt face credincioşii sfinţi: este reală interactivitatea dintre nivelul spiritual al clerului şi cel al credincioşilor?
Ins - „În mod efectiv există o interacţiune, există o interdependenţă. Cu cât preotul este mai sfânt şi cu cât mai mulţi sunt cei aflaţi în grija sa pastorală şi stau în jurul lui în teritoriu - ne gândim la paroh, la viceparoh, sau la mişcări şi asociaţii bisericeşti - în mod cert există în cercuri concentrice o difuzare de bunătate, de sfinţenie. În fond este ca sursa de căldură: dacă într-o cameră este un calorifer, şi acesta este cald, camera se încălzeşte, atmosfera se schimbă. Este puţin acelaşi lucru. Aş vrea să spun, încheind, că e bine ca credincioşii care înţeleg toate acestea să fie stimulaţi să se roage pentru preoţii lor şi să pretindă de la preoţii lor aceasta, având însă mare înţelegere, fiind ei înşişi, aş zice, cei care favorizează sfinţirea, sanctificarea preoţilor, pentru ca în contact cu ei, preotul să se simtă provocat în a căuta imitarea lui Cristos din ce în ce mai mult. Îmi permit să închei - sunt cuvintele arhiepiscopului Mauro Piacenza, secretarul Congregaţiei pentru Cler - spunând că există întotdeauna o stradă principală: încredinţarea totală Sfintei Fecioare. În mod cert Ea care a primit în sine viaţa, întrucât umbrită de Duhul Sfânt l-a zămislit pe Cristos în timp şi a plăsmuit apoi Trupul lui Isus preot, Ea să plăsmuiască în preoţi trăsăturile Fiului său Isus".
 
Aici serviciul audio: