"În educaţia creştină, martorul lui Cristos nu transmite simple informaţii, dar se
lasă format el însuşi de adevărul pe care îl transmite": discursul papei Benedict
la deschiderea Reuniunii ecleziale a diecezei de Roma pe tema "Isus este Domnul. Educarea
la credinţă, la urmarea şi mărturisirea lui"
RV 12 iun 2007. "Educaţia creştină este formare la autentica libertate
în descoperirea adevăratului sens al vieţii": s-a exprimat papa Benedict al XVI-lea
la deschiderea lucrărilor Reuniunii ecleziale a diecezei de Roma, luni seară în bazilica
Sfântul Ioan în Lateran. În societatea de astăzi, care face din relativism propriul
crez şi în care formarea persoanei este influenţată de mesaje ce se inspiră din consumism
şi profanarea corpului şi a sexualităţii, creştinii – a fost îndemnul Sfântului Părinte
- pot oferi modelul de educaţie al lui Dumnezeu care este iubire şi dă sens existenţei.
După cuvântul de salut al cardinalului vicar Camillo Ruini şi rugăciunea de seară
în catedrala Romei, Benedict al XVI-lea a afirmat că "pentru a face să iasă societatea
în care trăim din criza educativă care o afectează, punând o limită neîncrederii şi
urii de sine care o caracterizează, Biserica poate oferi propria contribuţie făcând
să se apropie de Cristos şi Dumnezeu Tatăl noua generaţie care trăieşte într-o lume,
în mare parte, departe de Dumnezeu".
Ins – "Într-o societate şi într-o
cultură care prea deseori fac din relativism propriul crez, începe să lipsească lumina
adevărului, dimpotrivă, este considerat periculos a vorbi despre adevăr şi se ajunge
să se pună la îndoială bunătatea vieţii şi validitatea raporturilor şi a angajamentelor
care o constituie".
Şi nu este îndeajuns, a continuat Sfântul Părinte,
tentativa de a "îndestula dorinţa de fericire a noilor generaţii umplându-le cu obiecte
de consum şi gratificaţii efemere" pentru că în acest fel se lasă deoparte scopul
esenţial al educaţiei, care este formarea persoanei pentru a o face capabilă să trăiască
în plinătate şi să aducă propria contribuţie la binele comunităţii":
Ins
– "Astăzi, mai mult decât în trecut, educaţia şi formarea persoanei
sunt influenţate de acele mesaje şi de acel climat răspândit care sunt vehiculate
de marile mijloace de comunicare şi care se inspiră dintr-o mentalitate şi o cultură
caracterizate de relativism, consumism şi de o falsă şi distructivă exaltare, sau
mai bine zis profanare a corpului şi a sexualităţii".
"Pentru educaţia
şi formarea creştină – a spus mai departe Sfântul Părinte – este decisivă mai presus
de toate rugăciunea şi prietenia noastră personală cu Isus" pentru că "numai cine
îl cunoaşte şi îl iubeşte pe Isus Cristos îi poate introduce pe fraţi într-un raport
de viaţă cu El". Este la fel de necesară şi conştiinţa că nu poate fi numai opera
forţelor omului "conducerea copiilor, adolescenţilor şi a tinerilor la întâlnirea
cu Isus Cristos şi la stabilirea cu El a unui raport durabil şi profund": "Sunt necesare
lumina şi harul care vin de la Dumnezeu şi acţionează în intimitatea inimii şi a conştiinţei".
Şi "educaţia creştină, educaţia, cu alte cuvinte, la plasmarea propriei vieţi
după modelul lui Dumnezeu care este iubire" – a specificat Benedict al XVI-lea – "are
nevoie de acea apropiere care este tipică iubirii". Decisivă, aşadar, este "însoţirea
personală, care dă celui care creşte certitudinea de a fi iubit, înţeles şi primit",
"mai ales astăzi, când izolarea şi solitudinea sunt o condiţie difuză, căreia nu-i
aduc un remediu adevărat nici zgomotul şi nici conformismul de grup".
Ins
– "În concret, această însoţire trebuie să ducă la a atinge cu mâna
că credinţa noastră nu este ceva din trecut, că ea poate fi trăită astăzi şi că trăind-o
aflăm cu adevărat binele nostru. În acest fel, tinerii şi copiii pot fi ajutaţi să
se elibereze de prejudecăţile difuze şi pot să-şi dea seama că modul creştin de a
trăi este realizabil şi rezonabil, mai mult, de departe cel mai rezonabil".
Pentru a educa şi a forma în credinţă, Benedict al XVI-lea a chemat în primul
rând familiile. Iar în cazul celor nepregătite, al celor care par dezinteresate "dacă
nu contrare educaţiei creştine a propriilor copii", şi acolo unde se fac simţite "consecinţele
crizei atâtor căsătorii", trebuie să intre în joc "parohiile, oratoriile, comunităţile
pentru tineri", pentru a sprijini şi asista familiile "în educaţia fiilor, ajutându-le
astfel să regăsească sensul şi scopul vieţii de cuplu". Papa a explicat apoi
că raportul de educaţie este o întâlnire de libertate şi că însăşi educaţia creştină
este formare la adevărata libertate:
Ins – "Nu există,
în realitate, o adevărată propunere educativă care să nu stimuleze la luarea unei
decizii, într-un mod oricât de respectuos şi plin de iubire,
şi chiar propunerea creştină interpelează adânc libertatea, chemând-o la credinţă
şi la convertire".
Referitor la tineri, Papa a evidenţiat că solicitaţi
şi adesea în confuzie prin mulţimea de informaţii şi contrastul dintre ideile şi interpretările
care le sunt propuse, ei păstrează cu toate acestea înlăuntrul lor o mare nevoie de
adevăr şi că sunt aşadar deschişi faţă de Isus Cristos:
Ins –
"Îi vom ajuta astfel pe tineri să-şi lărgească orizontul inteligenţei lor, deschizându-se
la misterul lui Dumnezeu, în care existenţa îşi găseşte sensul şi direcţia, şi depăşind
condiţionările unei raţionalităţi care se încrede numai în ceea ce poate fi obiect
de experiment şi de calcul".
Esenţială, în acest sens, a subliniat
Benedict al XVI-lea, este mărturia: Ins – "Când este vorba de educare
la credinţă, sunt centrale figura celui ce dă mărturie
şi rolul mărturiei. Martorul lui Cristos nu transmite simple informaţii, dar este
implicat personal în adevărul pe care îl propune şi prin
coerenţa propriei vieţi devine un punct de referinţă credibil. El, însă, nu face trimitere
la sine, ci la Cineva care este infinit mai mare decât el, în care şi-a pus încrederea
şi i-a experimentat bunătatea vrednică de crezare.Adevăratul educator
creştin este, prin urmare, un mărturisitor care îşi găseşte propriul model în Isus
Cristos, martorul Tatălui care nu spune nimic de la sine ci vorbeşte după cum Tatăl
l-a învăţat".
Papa a amintit, în acelaşi sens, importanta îndatorire
a şcolii catolice, care în proiectul ei educativ "pune în centru Evanghelia" şi care
caută "să promoveze acea unitate între credinţă, cultură şi viaţă, care este obiectivul
fundamental al educaţiei creştine". În îndatorirea lor educativă, a afirmat apoi Sfântul
Părinte, şi şcolile Statului pot fi sprijinite de profesori care cred şi de elevi
formaţi în spirit creştin:
Ins – "Laicitatea sănătoasă
a şcolii, precum şi a altor instituţii ale Statului, nu presupune, de fapt, închidere
faţă de Transcendenţă şi o falsă neutralitate faţă de acele valori care sunt la baza
formării autentice a persoanei".
În fine, Benedict
al XVI-lea a îndemnat credincioşii să se roage pentru vocaţii, care au nevoie în mod
special de exemplul de viaţă al preoţilor şi al persoanelor consacrate. "În mod întotdeauna
delicat şi respectuos, dar şi clar şi curajos – a încheiat Sfântul Părinte – trebuie
să adresăm invitaţia specială de a-l urma pe Isus acelor tineri şi tinere care se
arată mai atraşi şi fascinaţi de prietenia cu El".