A scăzut simţul solidarităţii cu creştinii în suferinţă? Apel la rugăciune adresat creştinilor pentru eliberarea pr. G. Bossi, răpit în Filipine

(RV - 12 iunie 2007) Sechestrarea părintelui italian Giancarlo Bossi în Filipine readuce în prim plan dramatica situaţie a atâtor creştini, obiecte de sechestre şi agresiuni în multe regiuni calde ale planetei. La rândul său, Benedict al XVI-lea, duminică la rugăciunea „Angelus", a cerut cu tărie eliberarea tuturor preoţilor răpiţi în diferite părţi ale lumii. Iată reflecţia lui Attilio Tamburini, director al secţiei italiene „Ajutor Bisericii care Suferă”:

Ins - „Fiecare generaţie de creştini are încercările sale; încercările le poate avea acasă sau afară. Acum ceea ce, după părerea mea, este foarte important şi trebuie făcut este să se înţeleagă faptul că dacă un creştin este persecutat în Mauriritania, în Bangladesh, este întreg trupul Bisericii care suferă! Eu cred că ceea ce s-a pierdut puţin este aceasta: că în timp ce primii creştini aveau prezentă această realitate, că unde suferă un mădular suferă tot corpul, iată, noi poate am uitat puţin aceasta...”

Privind la situaţia mai specifică, se vorbeşte mult despre fundamentalism de sorginte islamică dar, de pildă, vedem cât a devenit de dificil pentru creştini a trăi şi mărturisi Evanghelia într-o ţară ca India...
Ins - „Desigur, deoarece dicursul este mult mai amplu: s-ar părea că odată cu naşterea acestui fundamentalism isalmic, de la începutul acestor fenomene cu caracter terorist, au început problemele pentru creştini. Problemele creştinilor, în interiorul unor ţări sau cu majoritatea islamică sau cu majorităi de religii diferite, ca de exemplu în cazul Indiei, cea hinduistă, au existat mereu. În India există o identificare - ca în multe alte locuri - a naţionalităţii cu religia, motiv pentru care dacă cineva este hinduist, atunci este indian, în caz contrar este un corp străin. De exemplu, în India sunt atacate în mod normal şcolile creştine, de toate confesiunile creştine: pentru ce? Pentru că şcoala creştină este deschisă tuturor, de aceea într-o şcoală creştină poate deveni inginer şi unul din paria societăţii, din afara castei. Fapt care, din punctul de vedere al mentalităţii, al structurii de caste a societăţii indiene, care chiar dacă oficial nu mai există, dar există în practica de toate zilele, apoi, în viaţa cotidiană rămâne încă acest mod de a concepe societatea: iată că acesta este un act subversiv teribil, pentru care ţinta atacului este mai ales şcoala. În afară de aceasta, continuă acele agresiuni care sunt resturile secolului al XX-lea: problema-China, problema-Cuba...

În America Latină, în Africa, în multe alte zone oamenii Bisericii - călugări şi călugăriţe, misionari, laici - adesea sunt aproape de cei săraci şi în situaţii dificile, şi prin urmare îndură şi violenţa endemică din aceste arii...
Ins - „În mod cert şi pentru că apoi se întâmplă aceasta: când sunt fenomene de violenţă, misionarul este un martor incomod pentru oricare parte în luptă, motiv pentru care în mod normal se află între ciocan şi nicovală. Este condiţia Bisericii în atâtea locuri, precum în Africa, unde faptul de a fi element de pacificare nu e bine nici pentru unul nici pentru altul. Misionarul prezent în teritoriu, care poate denunţa situaţii de injustiţie, situaţii de masacre, iată că devine „periculos” pentru toate elementele în conflict între ele. Prin urmare, iată că de regulă este prins la mijloc misionarul!”