Cardinalul Ercole Consalvi, evocat la împlinirea a 250 de ani de la naşterea sa

(RV – 11 iunie 2007) Cardinalul Ercole Consalvi, secretar de stat în timpul pontificatului papei Pius al VII-lea, a fost comemorat, recent, la Roma, cu ocazia împlinirii a 250 de ani de la naşterea sa. Amintit de istorici ca fiind un mare diplomat şi un rafinat om politic, cardinalul Consalvi a trăit în dificila perioadă în care Roma era ocupată de trupele franceze. Lui i se datorează Concordatul din 1801, cu Napoleon, şi restituirea – la Congresul de la Viena – a bunurilor de care Sfântul Scaun fusese privat.
Despre importanţa şi semnificaţia istorică a cardinalului Ercole Consalvi, iată opinia cardinalului secretar de stat Tarcisio Bertone:
INS – „Marele meu predecesor a trăit în timpuri extrem de dificile, în care dictatorul Napoleon voia să supună Biserica, întemniţând doi papi, pe Pius al VI-lea şi pe Pius la VII-lea. Ştim însă bine că Biserica este condusă de Domnul şi de aceea învinge puterile umane adverse. Ercole Consalvi a fost un mare secretar de stat, un mare negociator cu Napoleon, chiar dacă nu a reuşit să realizeze ceea ce gândea, iar Napoleon l-a constrâns să accepte anumite condiţii, binecunoscutul concordat din 1801. Consalvi a reuşit, însă, stabilirea anumitor clauze pe care Napoleon le-a respectat. Apoi, după căderea lui Napoleon, Consalvi a negociat la Congresul de la Viena restituirea majorităţii proprietăţilor Sfântului Scaun. Mă refer, desigur, şi la restituirea numeroaselor opere de artă furate de Napoleon din toată Italia.”