Într-o lume zgomotoasă şi dispersivă, Papa recomandă adoraţia euharistică a cărei frumuseţe încep să o descopere şi tinerii. La rugăciunea "Angelus", îndurerat apel al lui Benedict al XVI-lea pentru eliberarea persoanelor, inculsiv preoţi catolici, aflate sub sechestru (text)

(RV - 10 iunie 2007) Peste 50 de mii din diferite ţări ale lumii, numărul pelerinilor prezenţi duminică în Piaţa Sfântul Petru pentru a asculta cuvântul de învăţătură al Papei, a se ruga împreună antifonul marian „Angelus”, rugăciunea ce se recită de trei ori pe zi dimineaţa, la amiază şi seara, şi pentru a primi Binecuvântarea apostolică.

Iată alocuţiunea duminicală a lui Benedict al XVI-lea în traducerea noastră de lucru.

Dragi fraţi şi surori , solemnitatea de astăzi Corpus Domini - Trupul Domnului, care în Vatican şi în alte naţiuni a fost celebrată joia trecută, ne invită să contemplăm cel mai mare Mister al credinţei noastre: Preasfânta Euharistie, prezenţă reală a Domnului Isus Cristos în Sacramentul altarului. Ori de câte ori preotul reînnoieşte Jertfa euharistică, în rugăciunea de consacrare repetă: ’Acesta este trupul meu...acesta este sângele meu’. O spune împrumutându-i vocea, mâinile şi inima lui Cristos care a binevoit să rămână cu noi şi să fie inima pulsantă a Bisericii. Dar şi după celebrarea misterelor divine Domnul Isus rămâne viu în tabernacol: de aceea Lui îi este adusă laudă mai ales prin adoraţia euharistică, aşa cum am amintit în recenta Exortaţie apostolică post-sinodală Sacramentum caritatis (cfr nn. 66-69). Mai mult, există o legătură intrinsecă între celebrare şi adoraţie. Sfânta Liturghie, de fapt, este în sine cel mai mare act de adoraţie al Bisericii. ’Nimeni nu mănâncă această carne - scrie Sfântul Augustin - dacă mai înainte nu a adorat-o’ (Enarr. in Ps 98,9; CCL XXXIX, 1385). Adoraţia în afara Sfintei Liturghii prelungeşte ceea ce s-a petrecut în celebrarea liturgică şi face posibilă o primire adevărată şi profundă a lui Cristos.

Astăzi, apoi, în toate comunităţile creştine, se desfăşoară procesiunea euharistică. formă deosebită de adoraţie publică a Euharistiei, îmbogăţită de frumoase şi tradiţionale manifestări de devoţiune populară. Aş vrea să folosesc ocazia pe care mi-o oferă solemnitatea de azi pentru a recomanda cu căldură păstorilor şi tuturor credincioşilor practica adoraţiei euharistice. Exprim preţuirea mea Institutelor de viaţă consacrată, precum şi asociaţiilor şi confreriilor care se dedică în mod special acestei practici: ele oferă tuturor o rechemare la locul central a lui Cristos în viaţa noastră pesonală şi eclezială. Mă bucur apoi constatând că mulţi tineri încep să descopere frumuseţea adoraţiei, atât personale cât şi comunitare. Invit preoţii să încurajeze în aceasta grupurile de tineri, dar şi să le asiste pentru ca formele de adoraţie comunitară să fie întotdeauna potrivite şi demnituoase, cuprinzând momente adecvate de tăcere şi de ascultare a Cuvântului lui Dumnezeu. În viaţa de azi, adesea zgomotoasă şi dispersivă, este mai important ca oricând a recupera capacitatea de tăcere interioară şi de reculegere: adoraţia euharistică permite să se facă acest lucru nu numai în jurul propriului ’eu’, ci şi în compania acelui ’Tu’ plin de iubire care este Isus Cristos, ’Dumnezeu aproape de noi”.

Fecioara Maria, Femeie euharistică, să ne introducă în secretul adevăratei adoraţii. Inima ei, umilă şi simplă, era mereu reculeasă în jurul misterului lui Isus, în care adora prezenţa lui Dumnezeu şi a Iubirii sale răscumpărtătoare. Prin mijlocirea ei, să crească în toată Biserica credinţa în Misterul euharistic, bucuria de a participa la Sfânta Liturghie, în special duminicală, şi avântul pentru a mărturisi imensa caritate a lui Cristos”.


După rugăciunea Angelus papa Benedict al XVI-lea a adresat saluturi particulare în limbile franceză, engleză, germană, spaniolă, polonă şi italiană.

În italiană a adresat un apel referitor la încetarea actelor „execrabile” a răpirii de persoane, între care şi preoţi catolici.

„Îmi sosesc, din păcate în mod frecvent, cereri de a interveni în favoarea unor persoane, între c are şi preoţi catolici, ţinute sub sechestru din diferite motive şi în diferite părţi ale lumii. Îi port în inimă pe toţi şi pe toţi îi am prezenţi în rugăciunea mea, gândindu-mă, între celelalte cazuri, la cel dureros din Columbia. Adresez apelul meu îndurerat autorilor unor asemenea acte execrabile, pentru ca să devină conştienţi de răul săvârşit şi să-i restituie afecţiunii celor dragi ai lor pe toţi cei pe care îi ţin prizonieri. Încredinţez victimele ocrotirii materne a Mariei Presfinte, Mama tuturor oamenilor”.

În franceză, Papa a menţionat prezenţa la „Angelus” a responsabililor Comunităii Sfântul Egidiu provenind din Africa, Asia şi America Latină, reuniţi la Roma pentru un timp de formare pe tema: „Strigaţi de bucurie lui Dumnezeu, toţi locuitorii pământului” (Ps 66,1).

Salutând pelerinii din ţările de limbă germană, Benedict al XVI-lea a amintit că vinerea viitoare se va celebra sărbătoarea Preasfintei Inimi a lui Isus îndemnând „să privim la Isus Cristos, care ne dezvăluie Iubirea lui Dumnezeu. În inima sa dumnezeiască ne ştim la adăpost”.

În polonă, Sfântul Părinte a amintit faptul că iunie este luna dedicată în mod desoebit Inimii Preasfinte a lui Isus, „Adorând pe Cristos în Euharistie ne amintim că Inima sa este plină de iubire, de bunătate şi de îndurare. Cinstind sfânta sa Inimă înţelegem mai bine misterul răscumpărării prezent în ea. Fie ca Isus, a cărui inimă este darnică faţă de toţi care o cheamă, să vă dea haruri abundente şi binecuvântarea sa!”