Franz Jägerstätter, credinciosul austriac care a refuzat – cu preţul vieţii – să se
supună puterii răului
(RV –5 iunie 2007) Sfântul Părinte a deschis, recent,
strada proclamării a noi sfinţi şi a 320 de noi Fericiţi; printre aceştia şi numeroşi
martiri, mulţi japonezi, ucişi din ură faţă de credinţă
în 1600, dar şi martiri ai războiului civil spaniol, din
1936. Printre viitorii Fericiţi se află şi un ţăran austriac, ucis de nazişti
în 1943 pentru a se fi opus, în numele Evangheliei, regimului hitlerist. Numele lui
este Franz Jägerstätter şi s-a născut pe 20 mai 1907 într-o localitate din apropierea
Bavariei. În 1938, Germania hitleristă anexează Austria, iar un an mai târziu trupele
naziste invadează Polonia, izbucnind cel de-al doilea război mondial. Franz Jägerstätter
este un sătean căsătorit, cu trei copii care, în 1943, la 36 de ani, este înrolat
în armata celui de-al treilea Reich. El refuză, căci ideologia nazistă este în contradicţie
cu Evanghelia şi cu propria sa conştiinţă. Se roagă, meditează, ţine post, citeşte
documente ale Bisericii, printre care enciclica Papei Pius al XI-lea – Mit Brenneder
Sorge – în care era condamnată categoric ideologia rasistă şi anticreştină a
nazismului, şi în care stă scris că „nici o putere coercitivă a Statului nu va putea
înlocui vreodată îndemnurile profunde şi decisive ce provin de la credinţa în Dumnezeu
şi în Isus Cristos”. În urma refuzului categoric de a se înrola în armata nazistă,
Franz este arestat. În închisoare fiind, îi aminteşte soţiei sale cuvintele lui Isus:
„Cine iubeşte pe tatăl său şi pe mama sa mai mult decât pe mine nu e demn de mine”.
A fost condamnat la moarte prin ghilotinare, fiind astfel ucis pe 9 august 1943,
la Berlin, în aceiaşi închisoare în care a fost spânzurat şi teologul protestant Bonhoeffer.
În testamentul lui Franz Jägerstätter se poate citi: „Scriu cu mâinile legate,
dar prefer această condiţie şi nu pe aceea de a avea încătuşată voinţa”. Papa Benedict
al XVI-lea, în timpul vizitei la Auschwitz-Birkenau, pe 28 mai 2006, i-a amintit pe
toţi cei care, în Germania lui Hitler, s-au opus regimului nazist, şi care pentru
atitudinea lor erau consideraţi „gunoaiele naţiunii”. Şi spune Benedict al XVI-lea: INS
– „Acum, însă, noi îi recunoaştem, cu gratitudine, ca martori ai adevărului şi
al binelui care nu erau dispărute din rândul poporului nostru. Le mulţumim acestor
persoane pentru că nu s-au supus puterii răului, iar acum ne stau înainte asemenea
unor lumini într-o noapte întunecoasă. Cu profund respect şi gratitudine ne plecăm
în faţa tuturor acelora care, asemenea celor trei tineri ameninţaţi de cuptoarele
babiloniene, au ştiut să răspundă: 'Doar Dumnezeul nostru ne poate salva. Şi chiar
dacă nu ne-ar elibera, să ştii tu, împărate, că noi nu vom sluji niciodată zeilor
tăi şi nu vom adora statuia de aur pe care tu ai înălţat-o'”.