Ziua Internaţională a Africii: semne de speranţă pentru continentul cel mai încercat

(RV – 25 mai 2007) 25 mai: comunitatea internaţională celebrează Ziua Africii, un prilej de reflecţie asupra problemelor, speranţelor, dar şi a reuşitelor acestui continent. În nenumărate rânduri, Papa a îndemnat la solidaritate faţă de popoarele africane, iar secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, într-un mesaj cu ocazia Zilei Africii, a apreciat paşii făcuţi de multe ţări africane pe calea dezvoltării şi a păcii dar a subliniat necesitatea împărtăşirii durerii şi frustrării acestor popoare ce se confruntă cu drama sărăciei, a foametei, a epidemiilor şi a analfabetismului.
Ajunge, însă, o singură zi pe an pentru a ne aminti de tragediile continentului african? Iată opinia părintelui Carmine Curci, directorul revistei misionarilor combonieni 'Nigrizia':

INS – „Fără îndoială, nu este suficient dar este necesar să se dea importanţa justă acestui continent, în ciuda dificultăţilor şi a zonelor de criză, printre care regiunea sudaneză Darfur, unde masacrele continuă din cauza guvernului central de la Khartoum sau Somalia, unde situaţia este tensionată din cauza luptelor în capitala Mogadishu. Desigur s-au făcut şi paşi înainte; să ne amintim, în acest sens, parcursul de tranziţie din Côte D’Ivoire şi, privind spre viitor, în luna iulie vor avea loc alegeri în Sierra Leone, după 10 ani de război civil, alegeri ce vor permite, în sfârşit, trecerea la un alt guvern. Africa este un continent în mişcare, în evoluţie, nu este doar o situaţie de mizerie şi de foame”.

Purtătoare de speranţă pentru Africa este şi istorica îmbrăţişare dintre Laurent Gbabo, preşedintele statului Côte D’Ivoire (Coasta de Fildeş) şi ex-liderul rebelilor, Guillaume Soro – actualul prim ministru. Gestul a fost invocat şi favorizat de cardinalul Renato Raffaele Martino, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Justiţie şi Pace, aflat în vizită în Côte D’Ivoire, în calitate de trimis al Papei Benedict al XVI-lea şi în urma invitaţiei Conferinţei Episcopale din Coasta de Fildeş, în vederea prezentării – în statul african – a Compendiului Doctrinei Sociale a Bisericii.

Despre importanţa acestei vizite, iată ce declară cardinalul Martino:
INS – „A fost o călătorie pe care am efectuat-o la cererea Papei, care mi-a recomandat vizitarea acestei ţări tocmai în acest moment de pacificare. Côte D’Ivoire este un stat care a fost divizat pentru o perioadă de peste 50 de ani şi, după acordul de la Ouagadougou, în Burkina Faso, preşedintele (Laurent Gbabo n.r.) l-a numit prim-ministru pe capul rebelilor (Guillaume Soro n.r.), fapt ce a permis căderea barierelor. L-am vizitat atît pe preşedinte cât şi pe primul ministru şi apoi i-am invitat să participe la Sfânta Liturghie pe care am celebrat-o duminica trecută. În momentul dăruirii păcii, i-am invitat să primească acest semn de pace de la mine şi apoi să şi-l dăruiască reciproc, lucru pe care l-au şi făcut, rostind cuvintele „ acestă pace va dura”. Vă imaginaţi ce impact a avut acest gest asupra celor prezenţi în catedrala plină ochi, dar şi asupra întregii ţări, căci celebrarea a fost televizată şi transmisă de Televiziunea publică din Coasta de Fildeş. Epicopii au spus că acest gest, făcut pentru prima dată de cei doi lideri africani, va intra în istorie.

Ce speranţe sunt pentru Côte D’Ivoire, în lumina celebrării, vineri – 25 mai - a Zilei internaţionale a Africii?
INS: „Există încă, din păcate, conflictele uitate, după cum le numea Ioan Paul al II-lea, şi exprim auspiciul ca exemplul Coastei de Fildeş să fie folositor nu doar continentului african dar şi lumii întregi. Dacă se vrea într-adevăr, este posibilă înfăptuirea păcii, mai ales în inima şi în mintea omului. Iată de ce nu putem uita ceea ce se întâmplă în Darfur şi în nordul Ugandei, unde există sute şi mii de evacuaţi, de refugiaţi care nu se pot întoarce în ţinuturile şi în casele lor”.