Înălţarea Domnului la cer revelează înalta vocaţie a omului: papa Benedict al XVI-lea despre semnificaţia celebrării creştine

RV 17 mai 2007. La patruzeci de zile de la Învierea Domnului, creştinii au sărbătorit joi, 17 mai, Înălţarea sa la cer. Această celebrare creştină, mai mult decât altele, vădeşte atât misiunea încredinţată ucenicilor de a duce Evanghelia la toată făptura cât şi chemarea fiecărei persoane la viaţa veşnică.
În urmă cu doi, la sărbătoarea Înălţării Domnului, Benedict al XVI-lea afirma că celebrând momentul plecării lui Isus de pe acest pământ "comunitatea creştină este invitată să-şi îndrepte privirea spre Cel care, patruzeci de zile după învierea sa, în uimirea apostolilor, a fost înălţat în cer sub privirea lor şi un nor l-a ascuns din ochii lor (cf Fap 1,9). Urcând spre cer, El a deschis din nou calea spre patria noastră definitivă, care este paradisul. Acum, prin puterea Duhului Sfânt, vine în ajutorul nostru în pelerinajul de fiecare zi pe pământ". Iar la Regina Coeli de pe 21 mai anul trecut afirma:

Ins – "Urcând spre 'înălţimi', El revelează în mod clar divinitatea sa: se întoarce acolo de unde a venit, adică în Dumnezeu, după ce a împlinit misiunea sa pe pământ. Mai mult, Cristos se înalţă la cer cu umanitatea pe care a luat-o asupra sa şi pe care a înviat-o din morţi: acea umanitate este a noastră, tranformată, divinizată, devenită veşnică. Înălţarea, de aceea, revelează 'înalta vocaţie' a oricărei persoane umane: aceasta este chemată la viaţa veşnică în Împărăţia lui Dumnezeu, Împărăţie a iubirii, luminii şi păcii".

La rugăciunea vesperelor, pe 10 septembri, la München, în Germania, Benedict al XVI-lea a evidenţiat că Isus, la Înălţare "nu a plecat într-un loc îndepărtat de noi". "Cortul său, El însuşi cu trupul lui – a continuat Papa – rămâne între noi ca unul dintre noi. Putem să ne adresăm lui spunându-i 'Tu' şi să vorbim cu El. El ne ascultă şi dacă suntem atenţi, simţim că şi El ne răspunde".

Aici, serviciul audio cu vocea Papei: