Apostolii şi Biserica, în centrul noii serii de cateheze începută de Benedict al XVI-lea
în ultimul an al pontificatului. Pe chipul Bisericii, se răsfrânge lumina aceluiaşi
Chip care a strălucit pe faţa apostolilor. Papa va reveni în Vatican vineri, 18 mai.
RV 16 mai 2007. Biserica, protagoniştii comunităţii creştine şi mărturisitorii
credinţei, sunt în centrul seriei de cateheze prezentate de Benedict al XVI-lea în
ultim an al pontificatului. După cum s-a spus, miercuri, 16 mai, Sf. Părinte nu a
ţinut audienţa generală şi obişnuita cateheză. În cuvântul său la audienţele generale,
Papa a subliniat istoria Bisericii, figurile apostolilor şi viaţa Sfinţilor Părinţi
ai Bisericii. Intenţia Papei este aceea de a evidenţia originea divină a Bisericii
şi comuniunea care îl uneşte pe Isus cu Dumnezeu Tatăl.
"Biserica – afirma
în prima cateheză a acestui ciclu – a început să se formeze în momentul în care câţiva
pescari din Galilea l-au întâlnit pe Isus, s-au lăsat cuceriţi de privirea sa, de
vocea sa, de invitaţia lui călduroasă şi puternică "Veniţi după mine şi vă voi face
pescari de oameni". Aceste cateheze vor să arate – sunt cuvintele Papei – "cum tocmai
lumina acelui Chip se răsfrânge pe chipul Bisericii, în pofida limitelor şi a umbrelor
umanităţii noastre rănite şi păcătoase. După Maria, reflexul pur al luminii lui Cristos,
sunt Apostolii cei care, prin cuvântul şi mărturia lor, ne transmit adevărul lui Cristos.
Misiunea lor, însă, nu este izolată, ci se situează în interiorul unui mister de comuniune
care îmbrăţişează întregul Popor al lui Dumnezeu şi se împlineşte în etape diferite,
de la Vechiul la Noul Legământ". "Isus îi formează pe Cei Doisprezece pentru ca
să fie împreună cu El mărturisitori şi vestitori ai venirii Împărăţiei lui Dumnezeu",
a explicat Benedict al XVI-lea, care în arcul unui an a trasat profilul celor doisprezece
Apostoli, personalităţile lor şi trăsăturile specifice care au contradistins misiunea
fiecăruia.
Sfântul Părinte s-a oprit cu precădere asupra comuniunii ca parte
constitutivă a Bisericii. În misterul ei, a precizat Pontiful, se oglindeşte într-o
anumită măsură însăşi comuniunea trinitară, misterul lui Dumnezeu însuşi. "Comuniunea,
a afirmat, este cu adevărat vestea cea bună, remediul dăruit de Domnul împotriva solitudinii
care astăzi ne ameninţă pe toţi, darul preţios care ne face să ne simţim primiţi şi
iubiţi în Dumnezeu, în unitatea Poporului său adunat în numele Preasfintei Treimi".
Ins – "Biserica se revelează astfel, în ciuda tuturor fragilităţilor omeneşti
care aparţin fizionomiei ei istorice, o minunată creaţie de iubire, realizată ca să-l
facă pe Cristos apropiat de fiecare bărbat şi femeie care vor să-l întâlnească cu
adevărat, pînă la sfârşitul timpurilor". Iar în opţiunea sa de a merge înapoi
de a lungul veacurilor, în catehezele sale, Benedict al XVI-lea a ilustrat credincioşilor
rădăcinile creştinismului, explicând mesajul ce ne-a fost încredinţat de mărturisitorii
din trecut:
ins – "În Biserică, Domnul rămâne întotdeauna contemporan cu noi.
Scriptura nu este un lucru din trecut. Domnul nu vorbeşte în trecut ci în prezent,
vorbeşte astăzi cu noi, ne dă lumina sa, ne arată calea vieţii, ne dă comuniunea".
Înţelegerea a ceea ce este esenţial în Biserică, a ceea ce rămâne dincolo de scurgerea
timpurilor – iată intenţia acestor cateheze ale papei Benedict al XVI-lea – pentru
ca înţelegând de ce suntem Biserică, să ne angajăm să trăim mai mult această taină,
în faţa dificultăţilor şi a îndoielilor: "Există întotdeauna pericolul – afirma Sf.
Părinte – ca în vicisitudinile lumii, dar şi în slăbiciunea Bisericii, să pierdem
credinţa şi astfel să pierdem iubirea şi fraternitatea. Este aşadar o îndatorire precisă
pentru cel care crede în Biserica iubirii şi vrea să trăiască în ea, să recunoască
aceste pericole şi să accepte că nu este posibilă, apoi, comuniunea cu cei care s-au
îndepărtat de doctrina mânturii". Continuând catehezele sale despre istoria şi
credinţa Bisericii, după ce a prezentat pe cei doisprezece Apostoli, Benedict al XVI-lea
a început, în martie anul acesta, o nouă serie, cea despre Sfinţii Părinţi ai Bisericii.
Sunt creştinii care, jurişti, filosofi sau scriitori, au dat viaţă literaturii creştine
şi au realizat paşi decisivi pentru o mai bună înţelegere şi trăire a Evangheliei.