Continentul speranţei să se transforme în Continentul iubirii: discursul papei Benedict
la deschiderea lucrărilor celei de V-a Conferinţe generale a episcopatului Latinoamerican
şi caraibian, la Aparecida. Luni, Papa a revenit la Roma, după o călătorie apostolică
"de neuitat".
RV 14 mai 2007. Benedict al XVI-lea a revenit luni la Roma din
Brazilia. Aeronava papală, un Boeing 777 al companiei Alitalia, a aterizat pe aeroportul
roman Ciampino la 12.25. Pontiful s-a transferat apoi la reşedinţa din Castel Gandolfo,
unde va petrece câteva zile înainte de revenirea în Vatican, vinerea viitoare. Miercuri,
aşadar, nu va avea loc obişnuita audienţă generală. "De neuitat": astfel
a definit Benedict al XVI-lea prima sa călătorie apostolică în Brazilia, duminică
seară, la ceremonia de rămas bun pe aeroportul din Sao Paulo. Şi într-adevăr de neuitat
au fost atâtea întâlniri şi celebrări la Sao Paulo şi Aparecida, momente însoţite
întotdeauna de afecţiunea credincioşilor, cu un entuziasm spontan care a lăsat o adâncă
impresie în Sfântul Părinte. Iar duminică, ultima zi a călătoriei apostolice începută
pe 9 mai, Benedict al XVI-lea a dat o viziune continentală vizitei, prin intervenţia
sa la deschiderea Conferinţei generale a episcopatului latinoamerican. Despre ultima
zi a celei de a şasea călătorii apostolice, corespondenţa trimisului nostru, Alessandro
Gisotti:
Ins – "Fiţi siguri că vă port pe toţi în inima mea": cu aceste cuvinte
de afecţiune, Papa a salutat poporul Braziliei şi al Americii Latine. Benedict al
XVI-lea a mulţumit Domnului pentru că i-a dăruit să trăiască momente "intense şi de
neuitate". Apoi a adăugat: "În memoria mea vor rămâne întipărite pentru totdeauna
manifestările de entuziasm şi de pietate profundă ale acestui popor".
Ins
– Înainte de plecarea spre Roma, evenimentul cel mai aşteptat al călătoriei, deschiderea
celei de a V-a Conferinţe generale a episcopatului latinoamerican şi caraibian, în
Sanctuarul de la Aparecida, în cadrul rugăciunii vesperelor. America Latină, "Continentul
Speranţei", să fie şi "Continentul Iubirii" – a fost îndemnul viu al papei Benedict,
care în discursul său de deschidere a lucrărilor Conferinţei generale a indicat provocările
majore pe care Biserica de pe acest continent va trebuie să le înfrunte în următorii
ani.
Ins 1 – "Numai din Euharistie, va încolţi civilizaţia iubirii care va
transforma America Latină, astfel încât, fiind Continentul Speranţei, să fie şi Continentul
Iubirii". Discursul pasionat, la 360 de grade al Pontifului, a analizat în primul
rând situaţia credinţei catolice în America Latină:
Ins 2 – "Credinţa în Dumnezeu
a însufleţit viaţa şi cultura acestor Ţări, în ultimele cinci secole. Aceeaşi credinţă,
a avertizat, trebuie să înfrunte astăzi provocări serioase, din moment ce sunt în
joc "dezvoltarea armonică a societăţii şi a identităţii catolice a popoarelor sale".
Pentru aceasta, credincioşii catolici trebuie să fie din ce în ce mai conştienţi de
responsabilitatea lor de a fi "discipoli şi misionari ai lui Isus Cristos". Papa a
afirmat că "vestirea lui Isus Cristos şi a Evangheliei sale" nu a comportat "o alienare
a culturilor precolumbiene, nici nu a reprezentat impunerea unei culturi străine".
În fond, a continuat, "numai adevărul uneşte şi dovada lui este iubirea". Din acest
motiv, fiind Cristos iubirea care merge "pînă la sfârşit", "nu este străin niciunei
culturi şi niciunei persoane". Prin urmare, utopia de a reveni să se dea viaţă religiilor
precolumbiene, separându-le de Cristos şi de Biserica universală, nu ar fi un adevărat
progres ci un regres". Papa a lăudat bogata şi adânca religiozitate populară a popoarelor
latinoamericane, un factor care trebuie ocrotit şi, dacă s-ar ivi necesitatea, purificat.
Papa şi-a îndreptat apoi gândul său la drumul trasat de la prima Conferinţă Generală,
desfăşurată la Rio de Janeiro, la cea de la Aparecida:
Ins 3 – "Păstorii vor
să dea acum un nou impuls evanghelizării, pentru ca aceste popoare să continue să
crească şi să se maturizeze în credinţă", pentru a fi mărturistori ai lui Isus prin
propria viaţă. Papa a vorbit astfel despre globalizare, care alături de unele avantaje,
a observat, comportă riscul unor mari monopoluri şi acela de a transforma câştigul
în valoare supremă. Globalizarea, a afirmat, trebuie să fie condusă de etică, punându-se
în serviciul persoanei umane. Pontiful a recunoscut că în America Latină democraţia
a înregistrat progrese importante, dar rămâne vie preocuparea în faţa "formele de
guvernare autoritară sau supusă unor ideologii care se credeau a fi depăşite şi care
nu corespund viziunii creştine despre om şi societate". Pe de altă parte, Papa a avertizat
că "economia liberală" trebuie să ţină cont de echitate, pentru că sunt în creştere
sectoarele sociale asuprite de sărăcie. Se percepe astfel o anumită "slăbire a vieţii
creştine", datorată secularismului şi prozelitismului sectelor şi noilor expresii
pseudo-religioase. În faţa acestor noi alegeri dificile, Pontiful i-a îndemnat pe
toţi să se angajeze în revitalizarea credinţei în Cristos, prin intermediul unor "noi
programe pastorale creative". Benedict al XVI-lea a înfruntat astfel tema centrală
a Conferinţei generale a episcopatului latinoamerican:
Ins 4 – "A fi discipoli
şi misionari ai lui Isus Cristos, presupune o adâncă înrădăcinare în El". Prioritatea
credinţei în Cristos, a explicat, nu poate însemna însă o abandonare a marilor probleme
economice, sociale şi politice ale Americii Latine, o fugă din realitate spre o lume
spirituală. Dar ce este, în definitiv, această realitate? – s-a întrebat Sf. Părinte.
Se identifică aceasta numai cu bunurile materiale? Aceasta, a afirmat, este marea
greşeală a tendinţelor dominante în ultimul secol, o eroare distrugătoare, cum dovedesc
rezultatele atât ale sistemelor marxiste cât şi ale celor capitaliste". Numai cine
îl recunoaşte pe Dumnezeu, a adăugat, poate "răspunde în mod adecvat şi cu adevărat
uman". Dacă nu îl cunoaştem pe Dumnezeu în Cristos, nu există o cale, şi neavând o
cale, nu există nici viaţă, nici adevăr. Pentru a-l cunoaşte şi a-l urma efectiv pe
Cristos, este indispensabilă cunoaşterea profundă a Cuvântului lui Dumnezeu. De aici,
îndemnul adresat păstorilor de a se strădui să îl facă cunoscut, intensificând cateheza
şi formarea în credinţă. "Când ucenicul este îndrăgostit de Cristos, a fost reflecţia
sa, nu poate înceta să vestească lumii mesajul său de mântuire".
Ins 5 – "Popoarele
latinoamericane şi caraibiene, au dreptul la o viaţă plină, libere de ameninţările
foametei şi de orice formă de violenţă". Este necesar, de aceea, o dezvoltare autentică,
integrală, care să suprime gravele inegalităţi sociale. Dar cum poate răspunde Biserica
la provocarea sărăciei? – a fost întrebarea Papei. "Capitalismul şi marxismul, a relevat,
au promis să găsească drumul pentru crearea unor structuri juste". O promisiune ideologică
ce s-a dovedit falsă. "Acolo unde sistemul marxist a ajuns la putere, nu a lăsat în
urmă numai o tristă moştenire de distrugeri economice şi ecologice, dar şi o dureroasă
distrugere a sufletelor". Acelaşi lucru se vede şi în Occident, a continuat Sf. Părinte,
unde creşte constant distanţa dintre săraci şi bogaţi şi se produce o îngrijorătoare
degradare a demnităţii persoanei. Sunt necesare, în acest sens, valori fundamentale,
dar dacă Dumnezeu este absent, aceste valori nu îşi arată toată forţa lor autentică.
Pe de altă parte, a subliniat că "activitatea politică nu este competenţa imediată
a Bisericii": respectarea unei "laicităţi sănătoase" este parte esenţială din tradiţia
creştină autentică:
Ins 6 – "Dacă Biserica ar începe să devină direct un agent
politic, nu ar face mai mult pentru cei săraci şi pentru dreptate, dar ar face mai
puţin, pentru că ar pierde independenţa şi autoritatea ei morală, identificându-se
cu o unică posibilitate politică şi cu poziţii parţiale opinabile". Biserica, a adăugat,
"este avocata dreptăţii şi a săracilor" tocmai pentru faptul că "nu se identifică
cu politicii nici cu interese de partid". Numai fiind independentă, ea poate "orienta
conştiinţele şi oferi o opţiune de viaţă ce depăşeşte sfera politică". În acest domeniu,
papa a subliniat vocaţia fundamentală a Bisericii de a forma conştiinţele şi de a
educa la virtuţile individuale şi publice. La rândul lor, laicii catolici trebuie
să fie conştienţi de responsabilitatea lor în viaţa publică; trebuie să fie prezenţi
în formarea consensurilor necesare şi în opoziţia faţă de injustiţii. Papa Benedict
a enumerat apoi alte domenii prioritare pentru reînnoirea Bisericii latinoamericane,
începând cu familia:
Ins 7 – "Familia, patrimoniu al umanităţii, constituie
una din comorile cele mai importante ale Ţărilor latinoamericane. Cu atât mai mult
astăzi, într-un timp în care ea suferă din cauza unor "situaţii potrivnice, provocate
de relativismul etic, de sărăcie şi de legislaţiile civile contrare căsătoriei, care
favorizează anticoncepţionalele şi avortul. Papa a criticat "mentalitatea maschilistă",
încă prezentă în unele familii din America Latină şi a subliniat rolul fundamental
al femeiii pentru viitorul societăţii (...). Apoi, şi-a îndreptat atenţia spre
tineri:
Ins 8 – "Tinerii trebuie să înfrunte viaţa ca o continuă descoperire,
fără a se lăsa înşelaţi de mode, ci de reflecţia profundă despre sensul vieţii şi
misterul lui Dumnezeu. Tinerii sunt chemaţi să se opună mirajului facil al fericirii
imediate, precum şi drogurilor, acolului şi oricărei forme de violenţă. Cuvântul
Sfântului Părinte la a V-a Conferinţă Generală a episcopatului latinoamerican s-a
încheiat cu adâncă invocaţie la Domnul, semn al iubirii sale pentru Biserica şi poporul
Americii Latine:
Ins 9 – "Rămâi, Doamne, cu cei care, în societăţile noastre,
sunt mai vulnerabili! Rămâi cu cei săraci şi smeriţi, cu indigenii şi afroamericanii,
care nu întotdeauna au avut spaţiu şi sprijin pentru a-şi exprima bogăţia culturii
lor şi înţelepciunea identităţii lor. Rămâi, Doamne, cu tinerii şi copiii, care sunt
speranţa şi bogăţia continentului nostru"!
La rândul său, cardinalul Francisco
Errazuriz Ossa, preşedintele CELAM, a asigurat angajarea de a da un nou elan misionar
Bisericii continentului în care trăiesc aproape jumătate din catolicii întregii lumi.
Sfântul Părinte a dăruit prelatului un triptic de artă peruviană, reprezentând în
centru Înălţarea Domnului, iar pe cele două laturi, pe Isus înconjurat de apostoli,
respectiv, pe Sfântul Juan Diego din Guadalupe.