Apostolatul în mijlocul lumii al persoanelor consacrate
(RV – 10 mai 2007) A avut loc recent, la Institutul Clarentianum din Roma, o conferinţă
– organizată de Mişcarea Focolarelor – privind apostolatul desfăşurat de persoanele
consacrate în diferite domenii ale realităţii sociale. Despre semnificaţia misiunii
celor ce şi-au consacrat întreaga existenţă lui Cristos, aflăm de la părintele Fabio
Ciardi, misionar oblat: INS – „Carismele de viaţă consacrată
sunt o progresivă întrupare a Evangheliei în istorie şi fac posibilă pătrunderea,
în umanitate, a divinului. Ne întrebăm dacă, în zilele noastre, viaţa consacrată mai
este capabilă să se dedice societăţii astfel încât să o poată influenţa în bine. Avem
exemplul carismei focolarelor ce are un puternic impact asupra societăţii. Când Chiara
Lubich şi-a început misiunea în oraşul său, din Trento (Italia), a pornit cu ideea
de a rezolva problemele sociale existente în acel loc. Ea a creat, apoi, acele oaze
numite 'Mariapoli', mai exact oraşe ideale, în miniatură, pline de oameni ce muncesc
şi care-şi organizează existenţa în jurul Bisericii, după modelul citadelei benedictine
din Einsiedeln (Elveţia). La vederea acestei fortăreţe de credinţă vie, Chiara Lubich
a spus”. 'Ar trebui să ia naştere oraşe de acest fel, în care divinul este pus în
evidenţă, dar în care există şi toate celelalte activităţi – sociale, economice, politice
– specifice unui mare oraş'.”
Care sunt roadele vieţii unei persoane consacrate? INS
– „Când se vorbeşte despre o persoană consacrată, mulţi au imaginea unui călugăr
retras în chilia lui, rupt de societate. Dar chiar şi în această situaţie, persoanele
consacrate au un puternic impact social; să ne gândim la câţi oameni trec pragul mănăstirilor,
în căutarea propriei identităţi sau a păcii interioare. Apoi, există numeroase alte
activităţi: cu cei mici, în grădiniţe, şcoli şi familii; alături de cei bolnavi, în
spitale şi, în general vorbind, oriunde este nevoie de ei în serviciile sociale.”
Ce
fel de mărturie oferă persoanele consacrate? INS – „Răspândesc
sensul fraternităţii, adică setea de comuniune, semănând totodată valorile Evangheliei.
Ei sunt nu doar o imagine a fraternităţii, ci sunt făuritorii acesteia.”