2007-05-06 20:30:12

În urmă cu opt ani Ioan Paul al II-lea sosea în "Grădina Maicii Domnului"


(RV - 6 mai 2007) Vineri 7 mai 1999. În urmă cu opt ani, vineri 7 mai 1999, Ioan Paul al II-lea sosea în România pentru o vizită de trei zile, prima într-o ţară majoritar ortodoxă. A sărutat pământul şi a numit ţara cu frumosul titlul „Grădina Maicii Domnului”. Scurtă evocare cu începutul şi finalul discrusului rostit la sosirea pe aeroportul Băneasa din Bucureşti. Era şi este primul Papă din istorie care a vizitat România. Şi să nu uităm: catedrala Sfântul Iosif este singura biserică din ţara noastră în care un Papă a celebrat Sfânta Liturghie.
Serviciul complet audio, aici: RealAudioMP3

 

 
Iată discursul marelui Papă, acum slujitorul lui Dumnezeu Ioan Paul al II-lea, ţinut în limba română pe aeroportul Băneasa, în cadrul ceremoniei de bun venit, vineri 7 mai 1999.

Domnule Preşedinte,
Distinşi reprezentanţi ai Guvernului,
Prea Fericite Părinte Patriarh Teoctist.
Veneraţi Fraţi întru Episcopat,
Preaiubiţi Fraţi şi Surori!

1. Cu mare bucurie sosesc azi în România, naţiune mult dragă mie şi pe care de multă vreme doream să o vizitez. Cu profundă emoţie i-am sărutat pământul, recunoscător înainte de toate lui Dumnezeu cel Atotputernic care în prevăzătoarea Sa bunăvoinţă mi-a hărăzit să văd realizat acest gând.
Expresia gratitudinii mele se îndreaptă apoi spre Dumneavoastră, Domnule Preşedinte, pentru invitaţia repetată şi pentru cuvintele pline de amabilitate prin care aţi manifestat sentimentele colaboratorilor şi ale întregului popor român. Am apreciat mult cuvintele Dumneavoastră de bun venit şi le păstrez în suflet, în timp ce mă gândesc cu recunoştinţă la vizita pe care mi-aţi făcut-o în 1993, atunci în calitate de Rector al Universităţii din Bucureşti şi Preşedinte al Conferinţei Rectorilor de Universităţi din România. În Dumneavoastră, prim cetăţean al acestei nobile naţiuni, văd reprezentaţi toţi cetăţenii şi simt dorinţa vie de a le adresa un călduros salut de fraternitate şi pace, începând cu populaţia Capitalei până la locuitorii din satele cele mai îndepărtate.
2. Mulţumesc apoi în mod special Prea Fericirii Voastre Părinte Teoctist, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, pentru expresiile fraterne pe care aţi binevoit a mi le adresa, precum şi pentru amabila invitaţie de a face o vizită Bisericii Ortodoxe Române, Biserică majoritară în ţară. Este prima dată când Providenţa divină îmi oferă posibilitatea să dedic o călătorie apostolică unei naţiuni în majoritate ortodoxă şi, desigur, acest lucru nu s-ar fi putut realiza fără condescendenţa şi disponibilitatea fraternă din partea Sfântului Sinod al venerabilei Biserici Ortodoxe Române şi fără consimţământul Dumneavoastră, Părinte Patriarh, cu care voi avea mâine şi duminică speciale şi aşteptate întâlniri.
Nu pot în acest moment istoric să nu amintesc vizita pe care Dumneavoastră mi-aţi făcut-o în urmă cu zece ani în Vatican, manifestând voinţa fermă de a stabili în mod liber raporturile ecleziale de prietenie care păreau folositoare pentru poporul lui Dumnezeu. Am încredere că vizita mea va contribui la cicatrizarea rănilor produse în relaţiile dintre Bisericile noastre în timpul celor cincizeci de ani care s-au scurs şi va deschide un anotimp de colaborare reciprocă plină de încredere.
3. Vă salut din toată inima şi pe Dumneavoastră, Monseniore Lucian Mureşan, venerat Arhiepiscop de Făgăraş şi Alba Iulia şi Preşedinte al Conferinţei Episcopilor Catolici din România, şi pe voi toţi ceilalţi Fraţi întru Episcopat de rit bizantin-român şi de rit latin, cu un gând particular Arhiepiscopului de Bucureşti, Monseniorul Ioan Robu. Vă reînnoiesc întreaga mea gratitudine pentru insistenţa plină de solicitudine cu care m-aţi invitat să vă vizitez. Sunt cu adevărat fericit că acest vis se realizează şi îi mulţumesc Domnului împreună cu voi.
Iată-mă, în sfârşit, între voi, pelerin de credinţă şi de speranţă. Pe voi toţi, prea iubiţi Fraţi şi Surori catolici din fiecare comunitate şi dieceză, preoţi, călugări şi laici, vă cuprind într-o îmbrăţişare plină de afecţiune şi emoţie, în timp ce vă salut cu cuvintele Apostolului Paul (Pavel): "Har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru şi de la Domnul nostru Isus Cristos" (1 Cor 1, 3).
Vizita mea de acum vrea să confirme legăturile dintre România şi Sfântul Scaun care au avut mare importanţă pentru istoria creştinismului în regiune. Cum e cunoscut, potrivit tradiţiei credinţa a fost purtată în aceste ţinuturi de fratele lui Petru, Apostolul Andrei, care a pecetluit neobosita sa operă misionară prin martiriul său petrecut la Patras. Alţi martori de seamă ai Evangheliei, ca Sava Gotul, Niceta de Remesiana provenind din Aquilea şi Laurenţiu de Novae i-au continuat lucrarea, în timpul persecuţiilor din primele veacuri, cete de creştini au suferit martiriul: sunt martirii daco-romani, precum Zoticos, Atalos, Camasis şi Filippos, prin al căror sacrificiu s-a înrădăcinat profund credinţa creştină în pământul vostru.
Sămânţa Evangheliei, căzută în teren fertil, a produs în perioada acestor două milenii roade abundente de sfinţenie şi de martiriu. Mă gândesc la Sfântul Ioan Casian şi Dionisie Exiguul, care au contribuit la transmiterea comorilor spirituale, teologice şi canonice ale Orientului grec, Occidentului latin; apoi, mult mai târziu, la voievodul Ştefan cel Mare şi Sfânt, "un adevărat atlet al credinţei creştine", cum l-a numit Papa Sixt IV, şi la numeroşi alţi slujitori ai Evangheliei, între care domnitorul şi martirul Constantin Brâncoveanu, iar mai recent, numeroşi martiri şi mărturisitori ai credinţei din secolul douăzeci.
4. Prea iubiţi Fraţi şi Surori din România! Patria voastră a cunoscut în acest secol care se apropie de sfârşit, ororile unor dure sisteme totalitare, împărtăşind în suferinţă soarta a numeroase alte ţări din Europa. Regimul comunist a suprimat Biserica de rit bizantin-român, Unită cu Roma, şi a persecutat episcopi şi preoţi, călugări, călugăriţe şi laici, dintre care nu puţini au plătit cu sânge fidelitatea lor faţă de Cristos. Unii au supravieţuit torturilor şi sunt încă printre noi. Gândul meu pătruns de emoţie se îndreaptă acum spre merituosul şi prea scumpul Cardinal Alexandru Todea, Arhiepiscop emerit de Făgăraş şi Alba Iulia, care a petrecut 16 ani de închisoare şi 27 în domiciliu obligatoriu. Aducându-i omagiu lui, care, în suferinţa acceptată cu creştinească răbdare din mâinile lui Dumnezeu, îşi continuă slujirea de fidelitate faţă de Biserică, aş dori să aduc un cuvenit tribut de recunoştinţă şi celor care, făcând parte din Biserica Ortodoxă Română şi din celelalte Biserici şi comunităţi religioase, au îndurat persecuţii similare şi grave limitări. Moartea i-a unit pe aceşti fraţi ai noştri de credinţă în mărturia eroică a martiriului: ei ne lasă o lecţie de neuitat de iubire faţă de Cristos şi Biserica Sa.
5. Slavă Domnului, după iarna cumplită a dominaţiei totalitare, a început primăvara speranţei. Odată cu evenimentele din 1989 şi România a început un proces de restaurare a statului de drept în respectul libertăţilor, între care cea religioasă. Este vorba, desigur, de un proces, nu lipsit de obstacole, care trebuie continuat zi de zi, salvgardând legalitatea şi consolidând instituţiile democratice. Urez ca, în acest efort de reînnoire socială, naţiunea voastră să nu fie lipsită de sprijinul politic şi financiar al Uniunii Europene, din care România face parte prin istorie şi cultură.
Pentru a vindeca rănile unui trecut crud şi dureros este nevoie de răbdare şi chibzuinţă, de spirit întreprinzător şi onestitate. Această îndatorire grea, dar înălţătoare, le revine tuturor; este o provocare mai presus de toate pentru voi, dragi tineri, care sunteţi viitorul acestui generos popor. Nu vă fie teamă să vă asumaţi cu curaj responsabilităţile şi să priviţi spre viitor cu încredere. Din partea sa, Biserica Catolică este gata să-şi ofere contribuţia, străduindu-se prin orice mijloc posibil să contribuie la formarea unor cetăţeni atenţi la adevăratele exigenţe ale binelui comun.
Românie, ţară-punte între Orient şi Occident, punct de răscruce între Europa Centrală şi cea Orientală, Românie, pe care tradiţia o numeşte cu frumosul titlu de "Grădina Maicii Domnului", vin la tine în numele lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu şi al Preasfintei Fecioare Maria. În pragul unui nou mileniu, întemeiază-ţi viitorul mai departe pe stânca tare a Evangheliei. Cu ajutorul lui Cristos vei fi protagonista unei noi perioade de entuziasm şi curaj. Vei fi naţiune prosperă, pământ roditor de bine, popor solidar şi făcător de pace.
Dumnezeu să te ocrotească şi să te binecuvânteze mereu!








All the contents on this site are copyrighted ©.