În planul lui Dumnezeu pentru noi, „celălalt” reprezintă un dar

(RV – 4 mai 2007) Moartea tinerei Vanessa Russo, victima unei agresiuni din partea a două românce, ce a avut loc recent în staţia de metrou Termini, din Roma, a cutremurat conştiinţele multora. Episodul a suscitat o serie de întrebări legate de siguranţă şi de integrarea imigranţilor în Italia, temă aprofundată de monseniorul Domenico Sigalini, episcop de Palestrina, contactat telefonic de redacţia noastră centrală:
INS – „Aceste delicte ne îndurerează şi, mai ales, cheamă în cauză un sentiment de vigilenţă şi de atenţie faţă de drepturile tuturor, aşadar faţă de necesitatea aplicării justiţiei. Acest lucru, însă, nu înseamnă că trebuie să începem o luptă împotriva tuturor imigranţilor, pornind de la aceste situaţii, cu atât mai mult cu cât, fiind creştini, avem datoria de a continua să fim binevoitori faţă de imigranţi şi de a-i sprijini cu bunăvoinţă maximă”.

Este, însă, posibilă evitarea unor episoade de acest fel?
INS – „Acţiunile preventive funcţionează mai ales atunci când se reuşeşte asigurarea unor drepturi persoanelor care intră, ca oaspeţi, în comunitatea noastră. Trebuie să ţinem cont de faptul că, de multe ori, persoanele care săvârşesc acest tip de fapte trăiesc într-o ilegalitate absolută – condiţie în care se află, de altfel, şi mulţi dintre conaţionalii noştri – şi asta pentru că nu sunt respectate o serie de drepturi, ce aparţin tuturor. Ştim, de exemplu, de chiriile scumpe cerute acestor persoane; de munca la negru; de imigrantele ce ajung să fie conduse pe calea prostituţiei. Pe scurt, există o sumă de elemente asupra cărora trebuie să ne fixăm atenţia pentru a ajunge să-i primim, într-o manieră corectă, pe cei ce vin la noi. Trebuie să avem curajul de a cere respectarea drepturilor tuturor dar, în acelaşi timp, şi noi trebuie să respectăm aceste drepturi.

Referitor la primirea imigranţilor într-o manieră serioasă, corectă, este necesară mai multă claritate în stabilirea unor reguli şi mai multă fermitate în privinţa respectării acestora…
INS – „Claritatea regulilor este dată, însă, şi de un anumit stil de viaţă ce nu poate fi impus doar prin legi ce stabilesc diferite comportamente. Desigur, nimeni nu este autorizat să înfăptuiască delicte şi, totuşi, acestea au loc. De ce? Pentru că există un climat care nu permite reaşezarea în centrul existenţei a unor chestiuni fundamentale, aşa cum este respectul faţă de viaţa tuturor. Şi, dat fiind că respectarea vieţii este marginalizată, se ajunge la acest tip de acte extreme. Aş vrea, însă, să subliniez faptul că noi, în calitate de creştini, avem – în plus faţă de obligaţia de a-i primi pe imigranţi – şi datoria de a-i înţelege şi de a practica sensul justiţiei. Cuvântul „iertare” este esenţial pentru un creştin, iar iertarea trebuie trăită după exemplul lui Isus, nu trebuie să fie o iertare de convenienţă, aşa cum nu trebuie să însemne „a închide un ochi”, adică a trece cu vederea anumite fapte sau a te face că nu vezi, ascunzându-ţi capul în nisip. Autentica iertare stă în a-l imita pe Dumnezeu, în a face pentru alţii ceea ce El face pentru noi.”

La nivel individual, cum trebuie practicată ospitalitatea faţă de imigranţi?
INS – „Fiecare trebuie să fie conştient de faptul că întâlnirea cu celălalt este un dar. A trăi este o meserie riscantă, pe care o practicăm cu toţii, şi care necesită deschiderea faţă de celălalt, ascultarea lui; doar astfel, cei ce ne înconjoară pot deveni ceea ce Dumnezeu a dorit ca aceştia să fie pentru noi: adică un dar.”

Aici serviciul audio: