Papa a primit în audienţă episcopii Conferinţei episcopale "Sfinţii Ciril şi Metodiu" la încheierea vizitei lor "ad Limina"

(RV - 4 mai 2007) Serbia, Muntenegru, Macedonia şi Kosovo au nevoie de „învăţători înţelepţi” şi de „păstori sfinţi” care să ştie să călăuzească şi să scoată aceste ţări din ereditatea apăsătoare a socialismului real spre intergarea europeană, fără ca pentru aceasta să se lase contaminate de derivele relativiste şi materialiste ce marchează Occidentul. Cu acest angajant mandat, Benedict al XVI-lea a primit în audienţă episcopii Conferinţei episcopale a Sfinţilor Ciril şi Metodiu, la încheierea vizitei lor „ad Limina”.

Biserica care trăieşte şi lucrează în făşia Balcanilor este în serviciul Domnului şi îşi trage inspiraţia din Cristos şi nu din blocuri naţionaliste sau etnice. Este unul din pasajele-cheie ale discursului lui Benedict al XVI-lea către episcopii din Serbia, Muntenegru, Macedinia şi din Adminitratura apostolică de Prizren, în Kosovo, după cinci zile de vizită „ad Limina”, în timpul căreia episcopatul local a vorbit despre „nevoia de purificare a memoriei” de dramele istoriei recente şi despre voinţa de a construi un autentic dialog comunitar - între cei 500 de mii de catolici ai acestei zone - dar şi ecumenic şi interreligios. De altfel, a notat imediat Benedict al XVI-lea, scenariul deosebit, multietnic şi pluriconfesional din Balcani solicită Biserica locală la „o specială grijă spirituală şi o cooperare mai armonioasă” cu celelalte Biserici creştine. Papa şi îndreptat gândul mai întâi spre formarea viitorilor preoţi, care - a spus în mod clar - nu trebuie să se considere simpli funcţionari ai „unei organizaţii ecleziastice”:

Papa: - „Preotul este în serviciul total al Bisericii, organism viu şi spiritual care îşi trage energia nu din componente naţionaliste, etnice sau polticie, ci din lucrarea lui Cristos prezent în slujitorii săi. Domnul, de fapt, a voit ca Biserica sa să fie deschisă tuturor (...) În decursul secolelor, tradiţia a menţinut nealterat caracterul ei de universalitate, în timp ce răspândea şi intra în contact cu limbi, rase, naţionalităţi şi culturi diferite. Despre această unitate în diversitate a Bisericii voi puteţi face zilinic experienţă”.

Creuzetul de rase şi credinţe care populează teritoriile ex-Jugoslaviei comportă pentru Biserica de la faţa locului „ o nu uşoară misiune”. Benedict al XVI-lea a recunoscut explicit aceasta, dar a exortat în acelaşi timp toţi credincioşii catolici să fie „aluat evanghelic ce dospeşte societatea”. O „împărtăşită” acţiune pastorală de acest tip, a afirmat Sfântul Părinte, „nu va putea să nu ducă la rezultate benefice şi în domeniul civil”, întrucât conştiinţele „formate potrivit Evangheliei vor fi mai uşor impulsionate să construiască o societate de dimensiune umană”:

Papa: - „O modernitate rău înţeleasă tinde astăzi să exalte în mod excesiv nevoile individului în dauna datoriilor pe care orice persoană umană le are faţă de Dumnezeu şi faţă de comunitatea la care aparţine. Este important, de exemplu, a pune în lumină concepţia corectă despre responsabilitatea civică şi publică, tocmai pentru că din această viziune derivă angajamentul pentru respectarea drepturilor fiecăruia şi pentru o integrare convinsă a propriei culturi cu celelalte, tinzând împreună spre binele comun”.

Trecânad apoi la restructurarea Europei în zonă comunitară şi la contribuţia Bisericii de pe continent la acest proces, papa Benedict a sublinat angajamentul analog al comunităţii sârbe, muntengrine, macedonene şi kosovare: angajare, desigur, dificiă din cauza, a spus, „a numărului mic de mijloace la dispoziţie” şi „a puţinelor forţe catolice”.

Papa: - „Nu este uşor să se uite ereditatea grea de peste 40 de ani de gândire unică, care a provocat comportamente sociale ce nu aveau la bază libertatea şi responsabilitatea personală, şi este, în acelaşi timp, dificil să se reziste tentaţiilor materialismului occidental cu riscurile de relativism şi liberalism etic, de radicalism şi fundamentalism politic. Nu vă pierdeţi curajul, dar uniţi mai curând forţele şi continuaţi cu răbdare opera voastră, fiind siguri că într-o zi, cu ajutorul lui Dumnezeu, se vor putea culege acele roade pe care Domnul însuşi la va face să se dezvolte potrivit planurilor sale misterioase de mântuire”.

Aici serviciul audio: