Temele religioase în presă au nevoie de specializare şi profesionalism

(RV – 26 aprilie 2007) Presa trebuie să vorbească despre religie, dar nu oricum, ci în mod competent, cu profesionalism. Această reflecţie a însufleţit ziua dedicată aprofundării temei „Religia în presa scrisă. Catolicism şi alte culte în cotidienele laice şi confesionale”. Întâlnirea a avut loc zilele trecute la Centrul Interdisciplinar de Comunicaţii Sociale din cadrul Universităţii Pontificale Gregoriana, din Roma. Printre conferenţiari s-au numărat experţi în comunicare, jurnalişti şi corespondenţi ai unor cotidiene internaţionale din lumea creştină-catolică, ebraică şi musulmană. Despre raportul dintre media şi religie, aflăm mai multe informaţii de la Miriam Diez Bosh, profesor de jurnalism la Universitatea Gregoriana:

INS – „Suntem convinşi că este posibil, ba mai mult, că trebuie să se vorbească despre religie în presă, dat fiind că teoriile secularizării reprezintă o contradicţie în contextul în care vedem cum religia este un element cu greutate în scenariul internaţional. Aşadar, a vorbi despre religie este o îndatorire, dar acest lucru trebuie făcut în mod corect; a vorbi despre religia musulmană nu înseamnă să scoţi în evidenţă doar fundamentalismul islamic. Trebuie vorbit despre religie, este necesar să i se dea voce însă, repet, în mod corect şi făcând cunoscut editorilor lipsa de specializare a multor jurnalişti în acest domeniu”.

Este posibil ca dialogul religios să se realizeze în cadrul şi prin intermediul presei; şi în ce manieră ar trebui făcut?
INS – „Credem că este posibil, însă persoanele care scriu despre religie trebuie să se specializeze şi, mai ales, nu trebuie să fie vagi, ambigui, ci au îndatorirea de a da voce persoanelor care se ocupă de religie, liderilor religioşi; pe aceştia trebuie să-i asculte în calitate de sursă de informaţie şi abia apoi ei, ca jurnalişti, trebuie să aibă capacitatea de a explica cititorilor informaţia, fără însă a generaliza; unul din defectele jurnalismului este tocmai această simplificare: totul este redus la un slogan, iar acest lucru pune în pericol dialogul interreligios. Apoi, s-ar putea vorbi şi despre falşii mediatori ai dialogului interreligios, persoane care sunt, în realitate, incapabile să realizeze dialogul în cadrul propriei confesiuni sau religii.”

Un exemplu de cum nu trebuie făcut jurnalismul este modul în care a fost interpretată lecţia magistrală ţinută de Benedict al XVI-lea la Universitatea din Regensburg…
INS – „Este un exemplu foarte elocvent în privinţa modului în care jurnaliştii sunt ei înşişi, de multe ori, incapabili să înţeleagă nuanţele unor discursuri complexe; în privinţa modului în care au fost interpretate cuvintele Papei cred că, fie nu s-a citit această lecţie, fie s-a citit în mod greşit.”

Aici, serviciul audio: